Bun venit în regimul mediocrității!

Instaurarea regimului mediocrității

Se dă o ordonanță de urgență prin care este făcută praf Legea Educației Naționale 1/2011. Repriza a doua constă în metodologia de organizare a colegiilor din cadrul universităților care pot primi cursanți fără bacaluareat. Scopul este unul singur: alimentarea universităților cu studenți de proastă calitate, dar care să cotizeze și să facă viața conducerilor mai ușoară. Desigur, face și viața partidului-stat mai ușoară.

Șocul din 2011 este înlăturat complet, iar acum nu numai că bacalaureatul aproape a redevenit la moda trece oricine, iar camerele mai sunt ținute doar de formă, dar poți spune că mergi la facultate fără să iei bacul. Dai banul și, prin suficient de multe ușițe, te trezești și cu diploma de facultate. Ce contează că nu ai o minimă pregătire, că nu ești în stare nici să tragi o foaie la xerox sau să scrii corect o frază, dacă ești băiat deștept vei putea să ieși cu zece.

Pe vremuri și ceea ce se numeau colegii aveau o anumită prestanță. Regimul mediocrității duce totul în absurd. Spune nu performanței, blochează investițiile și satisface pe cei mulți și nepregătiți. Desigur, avantajele pentru culoarea roșie care a invadat aproape orice formă de existență și rezistență instituțională din România se văd: idioți care vor vota pentru că acum sunt la facultate pe o sumă de nimic, cotizații de la universitățile personale, private sau nu.

Îmi amintesc că Avocatul Poporului nu a reacționat la OUG 49, îmi amintesc că majoritatea federațiilor studențești (adică cele ale casei, căci s-au discreditat acceptând această decizie) nu au reacționat, îmi amintesc că nici alte organizații de tineret nu au reacționat. Desigur, e mai ușor să fii regele nepregătiților decât să cauți soluții. Nu există oare nicio propunere de amendare a legii educației în Parlament (mai există?) care să transforme noile colegii de la învățământ nonuniversitar la cel universitar? De curiozitate, poate îmi dau seama după lucrarea de licență că puteam să stau la soare toată ziua.

Mă plângeam de lipsa de competiție (coompetiție, căci nu trebuie să expluzi cooperarea când spui competiție) din sistemul educațional românesc, de lipsa de pregătire a absolvenților, de lipsa de interes a celor ajunși studenți, de proasta calitate a sistemului universitar românesc. Mi s-a spus de multe ori că trebuia să plec, să fug cât mai departe de ceea ce înseamnă educația din România. N-am făcut asta și nici nu o voi face prea curând, deși 90% dintre conversațiile pe care le am, indiferent de subiect, îmi dovedesc că am greșit.

Regimul mediocrității a început cu un plagiat încoronat, continuând cu diseminarea în masă a fiolelor cu mediocritate. Obediența românească își face efectul. Majoritatea cetățenilor se bucură de fericirea de a fi %&@$!