Baronul local Emil Boc câștigă. Pericolul partidului unic în Cluj

Baronul local Emil Boc câștigă. Pericolul partidului unic în Cluj

Fostul prim-ministrul Emil Boc a câștigat al cincilea mandat la conducerea orașului Cluj-Napoca. La putere pe plan local din 2004, Emil Boc este unul dintre cei mai longevivi primari de municipii din țară. Se bucură de încrederea clujenilor, iar Cluj-Napoca, deși are multe probleme, rămâne cu o imagine pozitivă.

Este drept că de la Funar la Boc în 2004 este un salt imens, dar comparația Bucureștiului din 2020 cu Cluj-Napoca în 2004 este de-a dreptul jignitoare. Funar nu e Firea, în pofida retoricii, dar, cel mai important, administrația Bucureștiului este mult diferită de cea a Clujului. Un orăș mediu precum Clujul poate fi comparat cel mult cu un sector din București și cunosc sectoare care funcționează administrativ mult mai bine. Declarația amintită este disponibilă pe Știri de Cluj. Este drept că uneori s-ar putea să fie greu de comparat ghetourile din Cluj cu cele din București. Despre rolul PNL-ului în sprijinirea lui Nicușor Dan, nu pot să nu îmi amintesc că, dacă PNL nu îl sabota pe Dan în 2016, Firea ar fi rămas un personaj cunoscut doar în partid și în rândul spectatorilor Antenei 3.

2020-ul din București nu este 2004 din Cluj în realitate, însă 2020 din Cluj seamănă mult politic cu 1989 din Cluj la capitolul pluralism politic. Județul Cluj este aparține unui partid unic în prezent. Cluj-Napoca este un oraș dominat de un partid. Iar cea mai mare problemă cu partidul unic este că trăiește într-o bulă. E ușor de promovat, nu înseamnă și că viețile oamenilor sunt îmbunătățite substanțial. Este drept că depinde și de prețul de la metroul din Cluj-Napoca, când va fi gata, probabil mai devreme decât Podul Ciurel din București.

Emil Boc este primar al Clujului din 2004, recâștigându-și mandatul în 2008, 2012, 2016 și 2020. În 2004, a câștigat datorită lui Funar, așadar cu sprijinul extremei drepte, și al unui al doilea tur de scrutin. 56% versus 44%. 76% într-un tur în 2008, e drept fără candidați redutabili, 40% în 2012, 64% în 2016 și 74% în 2020. Restul de 13 candidați au împărțit restul de 25%. Dezvăluirile candidatului USR-PLUS Emanuel Ungureanu despre ceea ce se întâmplă în administrația locală par că nici nu au fost auzit; ori sunt acceptate de populație, ceea ce ridică alte semne de întrebare privind cultura democratică privind răspunderea politică.

Cu 74% la Primăria Cluj-Napoca, orașul este victima unui partid unic. Următorii doi candidați au avut fiecare în jur de 7% (Știrile Pro TV). PNL are 55% din voturi și conduce nederanjat în Consiliul Local Cluj-Napoca, urmat de USR-PLUS cu 17%, UDMR cu 11% și PSD cu 7% (Monitorul de Cluj). La Consiliul Județean, candidatul aceluiași partid a obținut în jur de 50%, urmat de trei candidați cu 14% (PSD), 11% (UDMR) și 8% (USR-PLUS) (Ziare.com). 46% a luat PNL, 13% PSD, 12% Alianța USR-PLUS, 11% UDMR și 5% PMP la Consiliul Județean Cluj, oarecum mai echilibrat, chiar dacă dreapta are aici în jur de 75%. La nivel de primării din Cluj, citisem 52 din 64 ca mergând către PNL.

Procentele de mai sus arată dominația partidului unic în Cluj.

Ceea ce mă miră este că aceste rezultate vin pe fondul episodului Sparanghelul din starea de urgență (Aeroportul Cluj-Napoca este în subordinea Consiliului Județean Cluj) și al altor probleme locale, aparent fără niciun efect politic. Doar că situația nu este chiar așa de simplă.

Prezența la vot în Cluj a fost de doar 42%. Până și Vrancea a avut peste 50%.  Pentru alegerile primarului din Cluj-Napoca au votat doar 35% din cetățenii cu drept de vot. Înseamnă că cele aproape 75% din voturi exprimate pentru Boc sunt, de fapt, doar la 26% din cetățenii cu drept de vot al municipiului. Spune destul de multe despre reprezentarea politică și câteva dimensiuni ale pluralismului politic acolo.

Problema partidului unic mai este întâlnită în câteva locuri: la Bihor, Ilie Bolojan (PNL) a obținut tot 74% din voturi, de data aceasta pentru președinția Consiliului Județean – aici s-a depășit o prezență de 50%; la Buzău, un primar PSD are rezultate similare și județul este colorat similar; Dâmbovița urmează același model al dominației unui singur partid – PSD; în Covasna și Harghita avem partidul unic UDMR.

Problema partidului unic este că, în esență, îți poate explica de ce Revoluția din 1989 nu a pornit la Cluj-Napoca, fiind mai importante scânteile de la Timișoara, Sibiu sau Iași. Scorurile mari nu reflectă doar performanță, dacă este cazul, ci și alte elemente. Din fericire, scorul mare este redus de procentul redus al participării. Dar mai există acești oameni acolo?

În încheiere, închei cu o odă pentru cel mai iubit primar, publicată de un ziar clujean, dedicată unui primar din Alba care a luat peste 88%.

P.S.: Folosirea sintagmei „baron local” pentru Emil Boc s-ar putea să ridice semne de întrebare. Totuși, la finalul mandatului, va face 20 de ani de când conduce Cluj-Napoca, iar grupurile de interese din jurul orașului și județului au rămas cam aceleași.