Sunetul se opri. Isi facuse efectul, reusind, in nestiinta lui, sa alunge o biata pasare ce isi astepta sfarsitul. Dar oare ce se putea intampla, daca pasarea sfioasa ramanea acolo si continua existenta efemera? Timpul, timpul era singurul martor ce putea sa o pazeasca si sa isi exprime opinia, mai tarziu, cu privire la o viata atat de neinsemnata.
Perdeaua se misca. Cineva o dadea la o parte. Era un baiat, in jur de douazeci de ani, ce nu facea altceva decat sa caste. Abia se trezise. In mod sigur nu observase vrabia sau poate ca aceasta l-a trezit din somn.
One Reply to “Banal.II”
Comments are closed.