ANOSR: Respectați viitorul țării

ANOSR a dat startul campaniei „Respectați viitorul țării” printr-o conferință de presă și prin lansarea unei petiții online, petiție pe care vă invit să o semnați: link. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România reprezintă peste 500 000 de studenți la nivel național, reunind 72 de organizații studențești. ANOSR este singura structură care reprezintă studenții din România la nivel european, făcând parte din European Students’ Union (ESU).

Mai mult decât atât, o scrisoare deschisă a fost trimisă către Parlamentul României, Guvernul României, candidații pentru Parlamentul României, președinții Partidelor Politice din România,semnată și de Consiliul Național Elevilor, împreună cu Consiliul Tineretului din România, Colegiul Medicilor din România, Asociația Medicilor Rezidenți, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Global Romanian Society of Young Professionals, Academia de Advocacy.

Respectați viitorul țării!
– o campanie pentru viitorul României –

Stimată Doamnă,
Stimate Domn,

Ignorarea importanţei pe care o au elevii, studenţii şi tinerii absolvenţi ai instituţiilor de
învăţământ superior românesc în construirea şi consolidarea viitorului României reprezintă
una dintre cele mai grave erori pe care instituțiile statului le pot face atunci când trasează
priorităţile în care se va investi în vederea dezvoltării societăţii româneşti.

Necesitatea prioritizării nevoilor tinerilor trebuie conştientizată, asumată şi abordată spre
rezolvare prin trasarea unor strategii concrete şi coerente şi adoptarea unor măsuri
concordante, care să producă schimbări semnificative atât pe termen scurt, cât mai ales pe
termen lung, conducând la progresul societăţii noastre.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, argumente care arată importanța deosebită dar și
urgența intervenției dumneavoastră în interesul educației și al tinerilor!

1. Beneficiile învățământului superior – ce câștigă statul prin educarea tinerilor?

Beneficiile învățământului superior sunt indiscutabile. Conform OECD1, un stat câștigă
zeci de mii de dolari de pe urma fiecărui absolvent de studii superioare (în medie, între
statele OECD, 91036 dolari pentru fiecare absolvent de sex masculin). Se adaugă creșteri
semnificative ale toleranței, ale participării la viața democratică și scăderi ale costurilor
legate de sănătate. În România, rata de ocupare a forţei de muncă pentru persoanele fără
studii superioare este de 40,5%, pe când pentru persoanele cu studii superioare aceasta
se dublează2, ajungând la 82,1%. Studiile care analizează proiecţiile pieţei muncii în Europa
pentru anul 20203, arată clar tendința de creștere a nevoii de forţă de muncă înalt calificată,
estimându-se că numărul de locuri de muncă pentru populaţia cu studii superioare va creşte cu
aproximativ 20 de milioane, în timp ce numărul de locuri de muncă pentru populaţia cu un nivel
scăzut de educaţie va scădea cu aproape 12,5 milioane. Contrar convingerii multora, România
este pe penultimul loc în Europa la ponderea populației cu vârste cuprinse între 30 şi
34 de ani cu studii superioare4, cu un procent de doar aproximativ 18,1%. Statul suportă

cheltuielile de școlarizare doar pentru aproximativ o treime din totalul de studenți – aceste
cheltuieli fiind în general de sub 1200 de euro/an/student. În total, investiția în învățământul
superior a statului Român în ultimii ani se situează la un nivel foarte scăzut – sub 0,5% din PIB-
ul României.

2. Deficitul de finanțare și efectele sale

(In)echitatea sistemului de învățământ

Cei care reușesc să urmeze studii superioare provin din medii socioeconomice favorizate într-
o proporție covârșitoare față de media populației. Statul nu a realizat însă o analiză clară a
modului în care veniturile părinților, etnia, dizabilitățile, genul sau alte aspecte influențează
participarea la învățământ superior. Categoriile definite prin lege, fără a fi greșite, nu sunt
susținute de un studiu care să le dovedească legitimitatea. Valoarea burselor dar și alte servicii
sunt stabilite fără un studiu de impact și deci fără o dovadă a (in)eficienței lor!

În perioada 2006-2011 numărul de locuri în cămine a crescut doar cu 4,3%, în ciuda unui
deficit major de locuri5. Creşterea preţurilor utilităţilor, a TVA-ului şi inflația nu s-au reflectat
în valoarea subvenției cămine-cantine, rămasă neschimbată cel puțin din 2007. Acest
lucru a dus și duce și în acest an la creșteri ale taxelor de cămin6. Bursele sociale nu acoperă
costurile minime de cazare și masă. Studenții săraci sunt astfel obligați să lucreze în paralel cu
facultatea, acest lucru ducând adesea la abandon școlar sau la o implicare doar supefircială
în studiu. Nici situația studenților cu dizabilități nu este una fericită, existând și în cazul lor o
inechitate pronunțată. Cu alte cuvinte, sistemul de învățământ îi dezavantajează profund pe
cei deja defavorizați și refuză să facă o analiză clară asupra gravității situației!

Crește presiunea financiară asupra studenților?

Există cel puțin două surse importante de cheltuieli pentru majoritatea universităților din
România care momentan nu au un răspuns din partea statului. În primul rând, finanțarea
universităților de către stat (finanțarea de bază) a fost redusă puternic sub pretextul scăderii
salariilor bugetarilor. Revenirea parțială a salariilor, deși decisă și anunțată public, nu este
susținută momentan și de o revenire a finanțării de bază! Acest lucru nu poate decât să
facă creșterea salarială irealizabilă sau să ducă la majorări ale taxelor plătite de studenți!

O altă sursă majoră de cheltuieli care afectează bugetul universităților, inclusiv capacitatea
lor de a suplimenta fondurile menite să abordeze probleme sociale ale studenților, este
reprezentată de blocarea rambursărilor din cadrul fondurilor europene! Pentru a realiza
plățile, universitățile au făcut adesea credite, găsindu-se acum în situația nu doar de a nu
putea plăti beneficiarilor drepturile prevăzute în contracte, inclusiv bursele studenților
doctoranzi, ci și de a plăti dobânzi imense băncilor!

3. Tragedia tinerilor absolvenți – Cum nu reușește România să își păstreze tinerii în țară, cu
accent pe tinerii medici și tinerii angajați în domeniul educației

Orice societate are nevoie de tinerii ei cei mai calificați pentru a se întreține și dezvolta.
România, însă, reușește să piardă o bună parte dintre absolvenţii cu potenţial, care ar putea
contribui semnificativ la creşterea economiei şi la dezvoltarea socială, ştiinţifică şi culturală a
ţării. 75% din populaţia cu studii superioare şi-ar dori să părăsească România7 pentru un loc
mai bine plătit într-o altă ţară, iar din totalul de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani,
peste jumătate şi-ar dori să muncească în străinătate. Până și domeniile publice elementare –
sănătatea și educația – sunt într-o stare cumplită din punct de vedere al atractivității lor.
Se pare că doar anul trecut, din numărul total de medici pe care îi are România, 2841 dintre
aceştia8 au solicitat certificate profesionale curente pentru a putea să lucreze în străinătate.
Analizând situaţia tinerilor din aceste sectoare, aflăm că aproape 60% din numărul total al
medicilor rezidenţi au solicitat aceleaşi acte care să le permită munca în străinătate, iar din
numărul de tineri ajunşi la catedre, 41% dintre ei se gândesc tot mai serios la varianta unui loc
de muncă în străinătate9. Din totalul de tineri care emigrează, peste 40% sunt absolvenți de
studii superioare10, un procent covâșitor mai mare decât media populației! De altfel, în ultimii
ani, doar din sectorul medical au emigrat un număr de aproximativ 2000 de medici anual –
echivalentul tuturor absolvenților Universității de Medicină și Farmacie Iași, în fiecare an. Merită
menționat aici că România este penultima ţară din UE ca număr de medici / cap de
locuitor11. Cu toate acestea, după 6 ani de studiu, un medic rezident câștigă între 700 și
1400 de lei până la (alți) 7 ani. În educație, situația este la fel de tragică. Numărul de posturi
neocupate în această vară în învăţământul preuniversitar după două etape de repartizare a fost
de 25.993, îngrijorătoare fiind totodată şi rezultatele de la examenul de titularizare, examen la
care mai mult de jumătate dintre cei prezenţi au luat note sub 7, pragul necesar pentru
obţinerea unui post titularizabil12. De altfel, din cauza veniturilor foarte reduse, tinerii lasă de
cele mai multe ori ca ultimă opțiune angajarea în sistemul de educație, fapt ce are
consecințe dezastruase asupra calității acesteia și implicit a viitorului tinerilor care o urmează!

4. Vocea tinerilor, izolată

În sistemul de învățământ, studenții (și elevii, pentru învățământul preuniversitar, în special
în liceu) știu cel mai bine dacă experiența educațională prin care trec este una relevantă
pentru ei. Atât prin asumări internaționale (Procesul Bologna) cât și prin reglementări interne
(Legea Educației Naționale, Statutul Studentului) învățământul este declarat ca fiind centrat
pe student (și pe elev în învățământul preuniversitar). În special în învățământul universitar,
miniștrii educației Spațiului European al Învățământului Superior au recunoscut și afirmat în
repetate rânduri faptul că studenții sunt parteneri în luarea deciziilor.

Putem constata și salutăm o evoluție semnificativă a reglementării drepturilor studenților
prin adoptarea Statutului Studentului (Codului Drepturilor și Obligațiilor Studentului). Vocea
studenților acolo unde contează este însă, încă, mult subreprezentată. În sistemul de educație
actual Rectorul numește atât prorectorii cât și decanii. Influența studenților în alegerea
sa poate coborâ și până la 5%, deși studenții au 25% din locurile disponibile în Consiliile
Facultăților și Senatele Universităților. Consiliul de Administrație, organism foarte important
datorită prevederilor Legii Educației Naționale, regăsește, pe lângă Rector și oamenii numiți

de acesta, enumerați anterior, un singur student – și aici, procentul studenților poate coborâ
sub 5%. Nici la nivel național lucrurile nu stau foarte bine. Majoritatea comisiilor naționale
din învățământul superior au un singur student în componență. Totodată, în Consiliul
Economic și Social, care este (sau ar trebui să fie) cel mai important organism consultativ
pentru Guvern și Parlament, studenții sunt nereprezentați – atât direct cât și indirect (de altfel,
ar fi foarte dificil ca aceștia să fie reprezentați în condițiile actuale, altfel decât prin delegați,
din cauza criteriului de vârstă minimă – 30 de ani). În licee, elevii nu au garantat un loc al
reprezentanților în Consiliul de Administrație al școlii.

Studenții pot avea o contribuție majoră la îmbunătățirea condițiilor de studiu la
democratizarea României. Modul în care aceștia sunt încurajați să participe la viața
democratică a comunităților din care fac parte, în special a comunității academice /
educaționale, va determina în mod fundamental gradul în care ei vor fi pregătiți să construiască
un viitor mai bun României, ca cetățeni activi.

Toate problemele enumerate mai sus au nevoie atât de inițiative pe termen scurt, cât
și de strategii coerente pe termen lung. Vă rugăm să inițiați demersuri pentru a asigura
implementarea următoarelor propuneri:

1. Finanțarea educației
– Alocarea unui buget de 6% din PIB educației, din fonduri publice, conform asumării făcute
prin Pactul Național pentru Educație. Construirea de cămine, creșterea subvenției cămine-
cantine și reîntregirea finanțării de bază a universităților reprezintă urgențe ale sistemului
de învățământ, împreună cu o serie largă de alte nevoi. Nu putem să ne permitem o
continuare a degradării acestui domeniu al societății prin subfinanțarea lui!
– Crearea posibilităţii de direcţionare a 2% din impozitul pe profit şi din cel pe venit către un
fond naţional de burse de performanţă;
– Pe termen lung, analiza grupurilor subreprezentate și luarea de măsuri pentru a asigura
accesul, urmarea și finalizarea echitabilă a studiilor

2. Pentru ca emigrarea tinerilor absolvenți să se atenueze iar tinerii competenți să fie
atrași de o carieră în domeniul medical și educație:
– Creșterea veniturilor tinerilor angajați din educație și sănătate! Printre altele, solicităm
eliminarea impozitului pe venit și acordarea de alte facilități fiscale pentru primii 5 ani de
activitate pentru angajații din educație și pentru toată perioada rezidențiatului și o strategie
coerentă, pe termen mediu, de creștere a veniturilor acestor categorii.
– Subvenționarea de către stat a cheltuielilor cu activități de formare și dezvoltare
profesională (conferințe, ateliere de lucru, formări) – prin vouchere, în limita unui anumit plafon
anual.

3. Pentru ca vocea studenților să conteze cu adevărat:
– Creşterea gradului de participare al studenţilor în procesul de alegere a Rectorului
Universităţilor la un procent de 25%;
– Participarea unui reprezentant/delegat al studenților în Consiliul Economic si Social;

– Creşterea participării studenţilor în Consiliul de Administraţie pâna la un procent de 25%;
– Asigurarea respectării drepturilor studenților prevăzute în Legea Educației Naționale și
Statutul Studentului (Codul Drepturilor și Obligațiilor Studentului), acolo unde textul legislativ
este interpretabil și interpretat în defavoarea acestora, prin emiterea de note sau ordine de
ministru de clarificare sau prin modificarea legii, după caz.
– Asigurarea transparenței în mediul universitar prin publicarea tuturor regulamentelor,
deciziilor forurilor decizionale, achizițiilor publice, asigurarea și transparentizarea mecanismelor
prin care studenții pot face sesizări inclusiv cu protejarea identității și alte măsuri în acest sens.

Vă stăm la dispoziție pentru clarificarea oricăror probleme sau soluții prezentate în document.
Vă rugăm, de asemenea, să răspundeți public la solicitările adresate.

În speranța unui sprijin real și prompt, vă asigurăm de întreaga noastră considerație!

Organizații Semnatare:
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (inițiator)
Consiliul Tineretului din România
Colegiul Medicilor din România
Consiliul Național al Elevilor
Asociația Medicilor Rezidenți
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Global Romanian Society of Young Professionals
Academia de Advocacy

Referințe:
1. OECD (2011), Education at a Glance 2011: OECD Indicators, OECD Publishing,
Indicatorul A9, pag. 166
2. Institutul Naţional de Statistică, Biroul de presă, Comunicat de presă nr. 89 din 17 aprilie
2012, pag. 2
3. European Centre for the Development of Vocational Training (2008), Skill needs in
Europe – Focus on 2020, Luxembourg: Office for Official Publications of the European
Communities
4. European Commission, Eurostat, Tertiary education statistics (Septembrie 2012), http://
epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Tertiary_education_statistics
5. ANOSR (2011), Nevoile sociale ale studenților din Romania
6. Date furnizate de MECTS pentru perioada 2007-2012
7. Institutul Român de Evaluare şi Strategie, Proiecţii Sociale pentru anul 2012 – Raport de
Cercetare
8. Colegiul Medicilor din România, Comunicat de presă – Migraţia Medicilor – 2012, Biroul
de presă
9. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Departamentul de Tineret, “Viaţa tânărului
profesor”
10. Date furnizate de Institutul Naţional de Statistică
11.Econtext, Topul statelor europene dupa numarul de medici raportat la numarul de
locuitor, http://www.econtext.ro/dosar–2/analiza/exodul-creierelor-incepe-sa-ne-doara-
romania-la-coada-europei-dupa-numarul-de-doctori-vezi-cati-medici-mai-sunt-in-
romania-si-in-celelalte-tari-europene.html
12. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Rapoartele repartizării şi ocupării posturilor didactice scoase la concurs (2012)