Câteva cuvinte despre acordurile dintre Uniunea Europeană și statele din Mercosur

Câteva cuvinte despre acordurile dintre Uniunea Europeană și statele din Mercosur

În primul rând, nu există beneficii nete pentru economia românească, contrar declarațiilor publicate de președintele României și de ministrul Economiei. Argumentul principal folosit a fost cel al reducerii tarifelor la exporturi, însă aici este nevoie să nuanțăm. Reducerile de taxe vamale funcționează în ambele direcții. Nimeni nu amintește de deficitul comercial cu Mercosur sau de valoare adăugată a bunurilor și serviciilor exportate ori de situarea exporturilor către Mercosur, în principal bunuri industriale, în întreaga imagine a exporturilor României – circa 0,25% din exporturi, de zece ori mai puțin decât exporturile României în Republica Moldova.

În al doilea rând, nu există „România exportă”, pentru că nu România exportă, ci companiile din România, care la rândul lor pot fi sau nu locale. Iar când vine vorba de comerț internațional, pe piețele de export merg cele mai competitive companii. Așa funcționează și Uniunea Europeană. Vorbim de cele mai competitive companii de pe piața europeană, adică aproape inexistente din România, vor avea o șansă mai bună să intre pe cele mai mari piețe din America de Sud. Veți spune poate că uite, sunt pe piața europeană câteva și din România, e, de exemplu, un producător de medicamente generice din Iași care mai exportă. Teoretic au șanse, practic, spre zero, pentru că se vor lovi de capacitatea industrială braziliană și de mecanismele de protecție de acolo, trecând cu vederea că au o piață cu actori super competitivi. Mai mult, văd că sunt niște prevederi politice în care actorii europeni sunt dezavantajați, cum este sprijinirea exportatorilor de servicii din Mercosur pentru a face față standardelor europene, adică, printre altele, un pic mai multă concurență sectorului IT&C și nu numai. Rămâne de văzut capacitatea de a disloca furnizorii români de pe piața europeană (sunt mai ieftini cei din America de Sud?)

Al treilea lucru care merită amintit este că nu vorbim de condiții similare de acces pe piețele din Uniunea Europeană, respectiv Mercosur. Pentru că Mercosur nu este Uniunea Europeană, nu a fost și nu este un proiect similar Uniunii Europene. Mercosur nu este nici măcar o piață comună, contrar numelui. Cum nu este o piață comună, nu ai beneficiile unei piețe comune. Exportatorii europeni, inclusiv și români, de bunuri și servicii se vor confrunta cu faptul că vor avea nevoie de condiții diferite pentru fiecare din statele din Mercosur, doar că de acum cu reduceri ale taxelor vamale.

Agricultorii din România nu au beneficii în urma acestui acord. Volumul exporturilor agro-alimentare ale României pe piețele din Mercosur abia ajunge la un milion de euro. Problemele lor vin din liberalizarea făcută prin acest acord pentru că au nevoie de măsuri protecționiste. Acum, despre importatori. Pe piața europeană vor intra produse agro-alimentare mai ieftine, dislocând o parte din producția locală pentru că cererea este inelastică. Am citit într-o declarație ceva cu educarea consumatorului pentru a consuma local sau mai sănătos. Personal, nu cred că în condițiile unui preț mai mic se mai gândește consumatorul la hormonii din vită, găinile stresate sau biscuții din cerealele modificate genetic de pe terenurilor unde odată era pădurea amazoniană importate acum din Mercosur și aduse în supermarket și la restaurant. Dar ignorând consumatorul, problema agricultorilor este că trebuie acest acord pe mai multe categorii de produse îi va forța să dea faliment sau să caute, poate găsesc, alte piețe. Am citit trucul din mesajele oficiale cu raportarea cotelor impuse de acord la nivelul producției (de exemplu, 1,3% din producția UE pentru carne de pasăre și 1,5% pentru carne de vită), ignorând faptul că producția UE a acestora este mai mare decât consumul, iar cotele stabilite de acord urmăresc consumul (plus că, deși pare puțin pentru un acord, mai sunt și altele, cu alte cote).

Mai merită spus că acordul mai are un pilon important de investiții, doar că este irelevant pentru România pentru că prea are cine să facă investiții acolo, de ce, și cu ce. Prevederile acestea sunt pentru beneficiarii principali ai acordului dintre UE și Mercosur, din Europa Occidentală. România nici nu începuse negocierile de aderarea la UE când au început negocierile pentru acordul UE cu Mercosur. Acordul aduce reguli mai predictibile pentru investiții, deși rămâne complicat și capacitatea Mercosur de a asigura predictibilitatea acestora este redusă.