Când Germania se pregătește de război este rău pentru europeni

Tinerii de 18 ani din Germania primesc din această lună chestionare în care trebuie să răspundă cât de pregătiți sunt să fie înrolați în armată. Răspunsul, obligatoriu pentru bărbați și opțional pentru femei, este urmat de examinarea medicală. Cei care refuză să răspundă se vor confrunta cu o amendă consistentă. Deși demersul nu este urmat de înrolarea imediată, urmărind să atragă atenția asupra opțiunilor de recrutare deschise de armata germană, dacă nu va fi atinsă ținta de înrolări voluntare, va urma o selecție aleatorie pentru serviciul militar obligatoriu.

Acest demers de militarizare a societății nu este primul făcut de germani. Companiile din industria militară de apărare din Germania și-au crescut capacitățile de producție și s-au extins în alte puncte din Europa, inclusiv în Ucraina și alte state est-europene. Echipament militar produs de acestea este folosit în atacurile realizate de Ucraina pe teritoriile Federației Ruse, având inclusiv victime civile. Mai mult, la nivel politic, se remarcă pregătirea populației de război prin intermediul discursului politic, amintind aici discursul belicos al cancelarului Friedrich Merz din noaptea Anului Nou. Opoziția față de război este surpimată, de la sancțiuni și interdicții la anchete și acuzații de colaboraționism cu inamicul – deși oficial nu există vreun inamic sau vreun război. Nici angajamentele bugetare pentru apărare nu sunt reduse, Germania fiind printre statele NATO, aproape toate, care s-au angajat să cheltuie 5% din PIB pe apărare până în 2035, deși economiile stagnează.

La nivel european, pe fundalul războiului din Ucraina și cu sprijinul celor mai mari state europene, Uniunea Europeană a lansat numeroase programe în sectorul apărării, de la creșterea competitivității industriei europene de apărare la cheltuieli semnificative de înarmare, mobilitate militară, și de sprijin pentru Ucraina. Doar în 2025, în UE, s-au cheltuit circa 381 de miliarde de euro pentru apărare – ca ordin de comparație, este într-un singur an la nivelul a jumătate din întreg planul de șapte ani de redresare economică post-covid. Uniunea Europeană a apărut ca un proiect de pace, cu pilonii principali stabiliți în urma celui de-Al Doilea Război Mondial meniți tocmai să creeze condițiile pentru a face imposibil războiul și a crea condițiile păcii inclusiv pentru ceea ce rămăsese atunci din Germania. Mai multe încercări ale unui Uniunii a Apărării au eșuat până recent, însă acum mecanismele sale sunt puse în aplicare. Fondatorii ei s-au gândit la războaiele de până atunci, respectiv să prevină războaiele între statele europene participante. Deși era Războiul Rece, nu și-au imaginat că riscul de război pentru construcția europeană poate fi cu vecinul înarmat până în dinți, deținător al celui mai mare arsenal nuclear, sprijinit și de cea mai mare economie a lumii, provocat prin susținerea unui război proxy cu acesta, tot în vecinătate.

Militarismul a fost printre factorii care au contribuit la ascensiunea nazismului în Germania. Soldații germani au colaborat cu regimul nazist în nenumărate feluri, incluzând sprijinul pentru ideologia nazistă și pentru obiectivele de politică externă. În același timp, ascensiunea naziștilor s-a bazat pe promisiunile militarizării societății. Este o lecție care a fost reținută inclusiv în privința reunificării Germaniei din 1990. Este drept că ambițiile de creștere a numărului de soldați rămân încadrate în limitele impuse atunci. Cu toate acestea, discuțiile de la momentul 1990 nu luau în considerare faptul că într-o generație ceea ce ar deveni Uniunea Europeană ar putea prelua, direct sau indirect, o parte din obiectivele militare ale Germaniei sau, invers, că Germania ar putea prelua obiectivele militare ale Uniunii Europene, inclusiv în raport cu vecinii tradiționali.

Pregătirea de război a celei mai mari țări din Uniunea Europeană este un semnal de alarmă pentru întreaga Europă. Mai toți liderii Uniunii Europene au avut în ultimul an declarații belicoase care treceau dincolo de susținerea Ucrainei, Uniunea Europeană și statele sale membre fiind în prezent cel mai mare finanțator al războiului din Ucraina. Demersuri similare de pregătire pentru război sunt urmate și în celelalte state, state unde populațiile s-au bucurat cu greu de pacea atinsă după milenii de războaie, pregătire în prezent chiar dacă nu există niciun inamic identificat sau vreo amenințare vizibilă. Și, cum cancelarul Merz contrazicea într-un mesaj în preajma Consiliului European din decembrie 2025 prima propoziție pe care o spunea cu a doua propoziție pe care o spunea, merită să încheiem cu un citat din Orwell: „Fiecare război, atunci când izbucnește sau înainte de a izbucni, este reprezentat nu ca un război, ci ca un act de autoapărare împotriva unui maniac omucid.”