Câteva cuvinte despre administrarea Sectorului 6

Vrând să ajung aseară la expoziția unor artiști, am mers pe o stradă din Sectorul 6 al Municipiului București. Strada respectivă era aproape paralelă cu bulevardul principal, dar am fost surprins de schimbările observate acolo. În primul rând, nicăieri nu puteai găsi scris numele străzii. Nu era niciun indicator care să arate pe ce stradă sunt și am trecut de la un capăt la altul. Practic, ajunsesem în pustietate, dar că pe o stradă asfaltată și cu multe blocuri pe lângă.

În al doilea rând, toate trotuarele erau blocate de mașini. Singurul loc prin care am putut să merg a fost pe carosabil. Erau și câteva mașini de poliție pe acolo, dar nu aveai pe unde altundeva să treci întrucât trotuarele erau blocate de mașini parcate și, dacă voiai să înaintezi, trebuia să circuli pe carosabil împreună cu mașinile.

Cum ploua, în unele locuri erau bălți, iar singura modalitate prin care puteai să mergi mai departe era trecând pe borduri. Problema bordurilor de pe Calea Giulești, de data asta, este că nu sunt la fel de mari ca în alte părți – cum sunt în Sectorul 3 al Municipiului București, unde bordurile sunt mai largi – și e mai greu să te folosești de ele când plouă, dacă nu ești o balerină. Tot pe acolo, pe lângă o trecere de pietoni de lângă un liceu sau școală, nu am observat niciun limitator de viteză amplasat pe calea de mers. Semafoare, nici atât. Așa că trebuia să îți faci rugăciuni să oprească cei în viteză pentru a putea să treci strada, o adevărată aventură.

M-am convins cu această ocazia de cum este administrat Sectorul 6 al Municipiului București. Ca pieton, este o adevărată aventură să circuli pe străzile de acolo. În urmă cu alte câteva zile, mai văzusem o stradă plină de noroi, pe unde aparent trebuiau, și de acea dată, să circule și pietonii și mașinile.