Începe cearta europeană privind regulile fiscale?
Revenirea la normalitatea care a ghidat politica fiscală a Uniunii Europene nu se va întâmpla în 2021, iar regulile de bază ale conviețuirii economice sunt suspendate și pentru 2022. Trendul de respectare a vechilor reguli începe cu anii următori, cu ținte pentru 2024. Dar revizuirea regulilor fiscale care ghidează Uniunea Europeană după criza economico-financiară din 2008 începe să se consolideze în spațiul Uniunii Europene. Măsurile adoptate în 2011/2012 au fost considerate la vremea respectivă ca stabilind condiții prea dure și prea brusc, urmate strict o lungă perioadă de timp, dar a căror respectarea este mai un subiect sensibil.
Va fi o temă fierbinte pe agenda europeană. Sunt puține șanse de schimbări, ținând cont de influența statelor pentru care responsabilitatea fiscală contează, care se vor opune, însă vor fi mai multe subiecte pe agenda europeană. Dacă nu ar fi fost criza COVID-19, subiectul acesta nu ar fi ajuns pe agendă.
În Franța, tema este atât pe agenda politicienilor, cât și pe agenda unor economiști importanți. Aceștia critică, în principal, criteriile privind deficitul de maximum 3% și a datoriei publice de maximum 60%. Sunt câteva puncte din pachetul de măsuri adoptat acum un deceniu. Momentan, respectarea măsurilor este suspendată până la finalul lui 2022, ținând cont de situația excepțională în care ne aflăm, dar și de nevoie de sprijinire a relansării economice. Însă ceea ce mai atrage atenția, pe lângă dimensiunea fiscal-bugetară, este că în spațiul public francez dezbaterea este considerată și în contextul raportului dintre stat și societate și rolul statului în ziua de astăzi.
Într-adevăr, există diferențe semnificative între statele europene, cu un model francez prezent mai mult și, desigur, limitat mai mult de acest reguli, dar apare întrebarea dacă este necesară politizarea acestei teme prin această referință. Raportul stat-societate nu a fost prezent în dezbaterile de data trecută, dar acum este un context diferit, unul în care pandemia a arătat că superfluă este dogma pieței libere sau aproape libere, lipsită de o prezență solidă a statului în economiei (nu are rost să ascundem nici gravele probleme tolerate la nivelul instituțiilor publice și care au arătat că omoară oameni la propriu în condiții de criză).
Întrebarea este dacă mai rezistă pactul fiscal sub presiunea întoarcerii la stat? Dacă Franța este printre campionii nerespectării condițiilor, Germania face apel și în plină COVID-19 la disciplină bugetară. Și în corul Germaniei sunt toți cei care și-au reajustat economiile conform noilor reguli dure: Austria, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Olanda sau Suedia. Printre victime se pot afla cei mai mici, mai ales cei care nu respectă regulile, dar și economiile și societățile din statele membre UE, plus impactul asupra sustenabilității euro și a Uniunii Europene.
