Pandemia și sistemul național de sănătate

Pandemia și sistemul național de sănătate

IRES a dat publicității rezultatele unui sondaj national de la jumătatea lunii martie privind agenda publică din România în timpul pandemiei. Pe 7 aprilie, a fost publicat pe Facebook un slide cu rezultatele percepției respondenților asupra medicilor și sistemului medical din România.

Dincolo de celelalte rezultate mai puțin surprinzătoare ale studiului, sunt fascinat de percepția sistemului national de sănătate, un sistem public a cărui imagine acum câteva luni arăta diferit. Dezastrele contribuie la schimbarea percepției. Contează și tipul acestora. Colectiv a contribuit la crearea unei imagini mai proaste a sistemului de sănătate, probabil mai apropiată de realitate, dar așteptările erau altele. În același timp, tragedia din 2015 nu a generat în spațiul public reacția necesară pentru a produce nici cea mai mica schimbare acolo unde erau problemele. O epidemie este diferită. Nu este un eveniment localizat și oricine poate fi victima. Un sistem de sănătate, oricât de imperfect ar fi, poate fi o salvare inclusive pentru tine. Așa ajungem la 68% încredere multă și foarte multă în sistemul de sănătate la doar două săptămâni de la primul caz de infectare cu coronavirus din România.

Nu contează dacă vom avea mai un număr mare de victime sau dacă vom avea un număr redus, căci sistemul de sănătate va rămâne cu o imagine bună. Mai mult, pe o imagine bună, a martiriului, riscăm să uităm repede de problemele reale. Și avem câteva întrebări pe care le putem așterne de acum pe hârtie:

• ce facem cu direcțiile de sănătate publică, dovedite virusate de politizare și incompetență?
• ce facem cu administrația spitalelor și altor instituții sanitare, dovedite nepregătite pentru criză, neavând nici măcar stocurile necesare de echipamente de protecție?
• ce facem cu managerii nepregătiți din unitățile spitalicești, rămași pe post pentru a-și dovedi iresponsabilitate și pentru a fi înlocuiți în momentul crizei cu manageri mai buni în situații de criză din sistemul militar?
• ce facem cu spitalele din subordinea autorităților locale și județene, dovedite nepregătite în aproape toate cazurile? este nevoie de centralizare? ce centralizăm?
• ce facem cu sistemul de achiziții medicale și legăturile dubioase cu afacerile baronilor locali?
• ce facem cu doctorii buni care sunt administratori proști și, din diferite motive, ajung să gestioneze unități pentru care nu sunt pregătiți și a căror atenție rămâne acolo unde sunt buni profesioniști?
• ce facem cu demisia ministrului sănătății la începutul crizei, după ce primise de câteva ori avize negative în comisiile parlamentare?
• ce facem cu lipsa de solidaritate între sistemul public și privat de sănătate în situații de urgență? înțeleg că fondurile publice sunt bune, dar reacția în momentele de criză este iresponsabilă în goana după profit?
• ce facem cu deficitul de expertiză în politici de sănătate publică după încheierea acestei crize?
• ce facem cu educația pentru sănătate? cum asigurăm pregătirea populației aflate sub risc epidemiologic?
• cum încurajăm menținerea unei minime infrastructuri de cercetare în biotehnologii cu un buget de cercetare irelevant în fiecare an?
• cum îmbunătățim reacția sistemului medical în condiții de stres? cum putem planifica și testa capacitatea de reacție pe diferite scenarii de stres?

Pandemia de coronavirus oferă o oportunitate unică pentru schimbarea din temelii a sistemului national de sănătate, oferind acces la resurse nebănuite de finanțare.