Un președinte cu tendințe autoritare

Un președinte cu tendințe autoritare

Reacția președintelui Iohannis la decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este relevantă pentru a remarca tendințele autoritare ale liderului de la Cotroceni.

Două evenimente sunt importante.

Primul, etichetarea celor care nu îi urmează agenda politică ca fiind „penali”. Trecând peste faptul că unii dintre aceștia ar putea fi într-o situație în care sunt anchetați, deci confruntându-ne cu o ingerință în procesul acestora, nu vorbim doar de o „răfuială” politică. Dreptul acestora la demnitate și asigurarea respectării prezumției de nevinovăție sunt afectate. Apare o problemă inclusiv în momentul în care decizi să îți acuzi public opoziția ca fiind penală, fără vreo dovadă și trecând peste lipsa unor decizii judecătorești. Considerând că suntem într-o democrație, regăsim efecte negative carierei politice a celor etichetați de președinte ca fiind penali, asta pentru că „sentința” președintelui nu este doar o declarație publică, ci are efecte în societate și în mecanismele democratice – precum participarea cetățenilor la vot.

Al doilea, decizia de a porni o răfuială cu CNCD sub motivarea unei „decizii politice”. Nu este o decizie politică, iar articolele 2 și 15 din Ordonanța 137/2000 republicată oferă o bază solidă pentru contravenție.  Intenționat, președintele Iohannis a manifestat în public un comportament care avea ca scop crearea unei atmosfere publice ostile îndreptată împotriva unui grup de persoane pe baza convingerilor politice. Așa-zisa decizie politică are o bază juridică și socială bine deliminată. Problema nu se pune doar pentru folosirea cuvântului „penali”, ci pentru mesajul transmis. Mai mult, ca autoritate publică, președintele a încălcat prezumția de nevinovăție de care se bucurau persoanele din acest grup. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla în Franța dacă președintele și-ar face opoziția politică care încearcă să exercite controlul democratic asupra unor instituții ca fiind „penală”, încercând să instige la ură socială împotriva oponenților din diferite partide. E greu de imaginat, probabil am vedea vreo 500.000 de oameni în stradă declarându-se solidari cu penalii și cerând demisia președintelui. Revenind, demersul împotriva așa-zisei decizii politice s-a transformat într-o acțiune de discreditare a unei autorități publice autonome și independente. Încă o dată președintele și-a depășit atribuțiile.