1989 – o revoltă într-un complex de minciuni

Din fericire, m-am născut aproape de jumătatea anilor ’90, moment în care România, în pofida unor frământări, se credea a fi o țară democratică. Am crescut și mi-am dat seama că în România nu a fost o revoluție, nu a fost nici măcar o lovitură de stat, chiar dacă au existat trădări și multe mișcări din interior.

România s-a întors cu spatele la ieșirea din peșteră

Din nefericire, nu vom afla ce s-a întâmplat cu adevărat, deoarece mulți dintre cei care se aflau în interior și-au continuat activitatea și conduc România acum, nu numai formal prin câteva mandate. Cei care au văzut refuză să vorbească, iar unii pier. România iese din peșteră, Au fost vreo cincisprezece ani în care se pregătea să se uite din nou la perete.

Democrația așteaptă, iar decidenții o amână

Mă gândesc dacă există salvarea românilor. Mă uit la protestele care au avut loc în ultimele luni și văd doar o revoltă împotriva sistemului, împotriva incompetenței, împotriva asupritorilor. Mă uit pe imaginile difuzate de la revolta de acum 24 de ani și văd acolo oameni în stradă. Acolo, însă, erau mai puțini pașnici și aveau un pericol real în față. Mulți nu știau cum au ajuns acolo și pentru ce luptă. Au câștigat libertatea de exprimare în starea sa primară.

Libertatea de exprimare, printre puținele câștiguri

Libertatea de exprimare a fost un pas, unul care a permis, mai departe să găsim o familie mai mare care să asigure o oarecare independență față de alte forme care, în teorie, par minunate, dar, în practică, sunt criminale.

Cum vedeți revolta din 1989 după 50 de ani?

Mă miră liniștea, mă miră ipocrizia, mă miră prezentul, mă miră toleranța. Românii sunt incapabili să îi pedepsească pe cei care i-au distrus. Au început și s-au lăsat conduși de aceeași. Mai mult, imediat după ce l-au ucis pe unul, l-au pus pe altul. S-a întâmplat exact ca la loterie. S-a tras altă bilă din aceeași urnă. Apare întrebarea dacă a fost măsluită extragerea, dar cert este că poporul a lăsat timpul să rezolve situația, timp care, neîmpiedicat, a curs după direcția indicată. Mai mult, este nostalgic. În 2039, din fericire, vor fi mai puțini. Cei nepedepsiți pentru genocid vor trece dincolo natural.

De la grup la individ, de la valori la coeziune

Cred că nu poți trata o mișcare luând participanții în grup. Grupurile sunt compuse pe interese. Valorile vin de la sine din suma acțiunilor individuale în scopul binelui. România nu are valori autentice pe care să le promoveze, valori ca idei, nu ca oameni. Susțin asta și cred că valorile se vor naște din ceea ce s-a construit începând cu 2007. Având acest factor de coeziune socială, vom putea să stabilim ce s-a întâmplat cândva, în urmă cu 50 de ani.

Tristul adevăr de masă

Au murit oameni, au venit alți oameni, am fost manipulați, unii au fost împușcați, povestea începe mai devreme, comemorăm mai târziu, suntem mințiți, promovăm neadevărul, suntem deziluzionați și încercăm să găsim calea cea dreaptă, avem memoria scurtă și facem alegeri greșite.

Nu vă potriviți în totalitate discursului din paragraful de mai sus, nu? Aveți dreptate, suntem diferiți, dar în jurul perioadei 89-96 cu reminescențe în deceniul următor există un nor al minciunii. La nivel de masă, suntem orbiți.

*sursă cover © Monika3stepsahead | Dreamstime.com