24 iulie 2015, o zi istorică pentru România, dar se putea mult mai bine

24 iulie 2015, o zi istorică pentru România, dar se putea mult mai bine

Pe 24 iulie 2015, a avut loc condamnarea în primă instanță a fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, o premieră în acest domeniu în țară pentru justiția restaurativă, cât și pentru memoria națională, dacă pot formula astfel.

Fostul comandant Alexandru Vișinescu, cunoscut la nivel public ca unul dintre torționari, a fost trimis în judecată în iunie 2014. După mai bine de un an, o primă instanță se pronunță, condamnându-l la 20 de ani de închisoare (dintr-un maxim de 25, având în vedere vârsta sa), dispunându-se degradarea militară a sa, plata cheltuielilor de judecată și a unor daune victimelor.

Daunele financiar nu mi se par relevante în această discuție, însă degradarea militară și condamnarea la închisoare merită aduse în discuție, mai ales că discutăm de o sentință pentru infracțiuni contra umanității. Cei care au atras atenția asupra abuzurilor petrecute în închisorile comuniste au fost cei de la IICCMER, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, care au analizat și promovat acțiunile pe care le-au desfășurat:

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de foşti angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor pe durata exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964, printre care şi lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu.

Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de genocid, acesta fiind acuzat că a supus colectivitatea deţinuţilor politici din Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiţii de existenţă sau tratamente de natură să conducă la distrugerea fizică a acestora.

Lt.-col. (r) Alexandru Vişinescu a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014 sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii. Judecarea pe fond a dosarului a început pe 23 septembrie 2014. (sursa: IICCMER)

Avem o condamnare a unui executant, cu un anumit nivel al răspunderii, la 25 de ani de la căderea regimului comunist și la mai bine de 50 de ani de la ororile petrecute la Râmnicu Sărat. Este un pas înainte pentru memorie și pentru istorie, chiar dacă este diminuat de o serie de alte evenimente petrecute recent.

sursa imagine: say no to communism | Shutterstock.com

Pași înainte, înapoi și sărituri pe loc

Acest exemplu este poate cel mai important pas după condamnarea comunismului de către fostul președinte al României, Traian Băsescu, în 2006, și după ce CEDO a cerut redeschiderea dosarului mineriadelor în 2014. Istoria noastră, însă, este plină de umbre, multe dintre ele influențând direct prezentul. Din păcate, evenimente recente pun sub semnul întrebării acest progres de curățire a trecutului.

Rămân adevărații exponenți ai crimelor comunismului fără o condamnare, nici măcar simbolică. Deciziile s-au luat de la vârf, iar cruzimea de la bază nu ar fi fost promovată în lipsa acelor decizii. Din păcate, vârful intact a blocat acest proces. De altfel, mai avem probleme de acest tip prin România, lustrația fiind un alt bun exemplu.

Printre deținuții politici care au ajuns la Râmnicu Sărat după instaurarea ilegitimă a regimului comunist s-au aflat atât lideri ai partidelor și mișcărilor politice, cât și țărani, mici burghezi sau muncitori, încadrați pentru uneltire împotriva ordinii sociale, acuzați pe drept sau pe nedrept. Închisoarea Tăcerii, dacă ajungeți acolo vă veți da seama de ce este această denumire, i-a avut încarcerați pe Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Ion Puiu, Radu Niculescu Buzești și mulți alții.

Întrebări pentru România

Rămân însă, câteva întrebări în urma acestei condamnări:

  1. Vor ajunge vreodată să fie condamnați, măcar simbolic, comuniștii care au dat ordinele?
  2. Vor fi condamnate vreodată crimele comunismului la nivel european, în condițiile în care acum câțiva ani o astfel de propunere, pe modelul Holocaustului, a fost respinsă?
  3. Se vor trezi marii absenți de la procesul Vișinescu sau se vor cufunda într-o ignoranță criminală?
  4. Discutăm și prin țară de însemnătatea acestui subiect? Parcă e ciudat să vezi ignoranță națională și preocupare internațională (vezi New York Times, Reuters, AFP și nu numai).

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.