Așa cum v-ați fi așteptat, voi discuta în acest articol despre ceea ce se întâmplă în ultimii zeci de ani pe la noi, pe-aici. Ce se întâmplă? Se vede. Ziua vine, ziua trece, un ministru noi s-alege! Cam aceasta este situația. Au fost, recunosc, momente în care au fost miniștri în fotoliul de la MECTS (pentru cei care nu știu, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), fără să aibă nimic de-a face cu educația.
Au fost unii care au aruncat cu proiecte fără rezultate, cu fonduri către universități și așa mai departe. Au fost unii care au sprijinit fabricile de diplomele și un bacalaureat de grădiniță. Și au mai fost și cazuri care au … arătat ceea ce înseamnă învățământul românesc:
- nevoia LEN;
- 45 % promovabilitate la Bac.
Le-am amintit pe acestea, deoarece au fost cele care mi-au venit în cap.
Timpul trece, schimbările devin necesare și normale. Dar nu e normal ca o dată pe săptămână să se schimbe ministrul educației. E normal? În 2012 au fost vreo cinci până acum și încă vreo două speculații. Și nici nu am ajuns la jumătatea anului. Mă întreb ce se va întâmpla până la final…