Strategia de vaccinare și-a făcut treaba. Este momentul trimiterii la sertar

Strategia de vaccinare și-a făcut treaba. Este momentul trimiterii la sertar

Apar vești din ce în ce mai bune în lupta cu pandemia COVID-19. Cel mai recent, antiviralele corporațiilor Merck și Pfizer au fost anunțate cu o eficacitate ridicată în prevenirea spitalizării și deceselor. Mai mult, sunt sprijinite numeroase alte soluții terapeutice prin intermediul cărora se poate interveni pe tot parcursul bolii, inclusiv la terapie intensivă. Este momentul, așadar, să ne amintim de unde am plecat cu convenția vaccinării în masă ca cea mai eficientă strategie până la dezvoltarea altor soluții. Acum este momentul să trimitem strategia de vaccinare la sertar.

După un an și jumătate de pandemie globală, SARS-COV-2 este pus la colț, datorită inventivității umane, mobilizării unor resurse asemenea unei stări de război și unor restricții și măsuri asumate de populație dincolo de limitelele tolerabilului, însă cu un obiectiv clar în minte: reducerea pagubelor umane în urma COVID-19. Populația, în mare, s-a comportat impecabil, alăturându-se campaniei de vaccinare în masă, chiar dacă uneori această strategie avea motive serioase de a fi abandonată. Mulțumim pentru civism. Acum, COVID-19 a fost domesticit.

Războiul cu cel mai cunoscut virus din istoria omenirii a fost câștigat, chiar dacă limitarea răspândirii sale nu este posibilă la nivelul ideal prin intermediul vaccinării. Timpul a trecut și a livrat soluții eficiente, unele mai bune, altele mai puțin bune, pentru gestionarea problemei la nivel individual și societal. Sigur, în unele locuri mai sunt probleme cu spitalizarea, dar acestea erau și în prima zi de pandemie aproape într-un mod similar. Dacă este un lucru care s-a îmbunătățit cu greu în România, acesta este reprezentat de statisticile deceselor la ATI. Dar probleme tot au rămas. Specialiștii în medicină au ajuns să fie reduși la tăcere de soluțiile improvizate ale unor politicieni ratați, cum e cazul folosirii oxigenului industrial în locul oxigenului medical. Trecem peste faptul că nimeni nu verifică în mod real respectarea standardelor în spitale în această criză, iar protocoalele magice sunt contestate de comunitatea științifică. Fără intervenții eficiente la nivelurile care contează, fatalitatea la nivelul spitalelor s-ar putea să mai fie o problemă o scurtă perioadă.

Desigur, mai este discuția despre pandemia nevaccinaților. În mare, cei care nu au dorit să se vaccineze nu s-au vaccinat până acum. Aceștia sunt acum cei aflați în situația de risc cea mai mare, dacă se află în rândul categoriilor vulnerabile. Rămâne, însă, o opțiune personală a acestora. Nu există argumente solide pentru obligativitatea vaccinării în acest moment. Vulnerabilizarea persoanelor vulnerabile nu este un motiv pentru o obligația universală a vaccinului COVID-19. Putem să ne pregătim pentru campaniile sezoniere de conștientizare asupra măsurilor de protecție anti-COVID-19. Pot fi generate și aplicate măsuri de limitare a riscurilor populației vulnerabile, așa cum se întâmplă și cu numeroase alte boli. Ceea ce provoacă îngrijorări semnificative acum este faptul că spitalele sunt încă supraaglomerate, o realitate într-o continuă schimbare. Însă avem noi măsuri de protecție împotriva COVID-19 acum, oferind perspectivele unui viitor val minor. Problema accesului în spitale pentru alte boli în acest moment rămâne o problemă de politică publică prost gestionată de decidenții pandemiei. Este rezolvabilă, indiferent de situația vaccinării.

Vaccinarea în masă și-a făcut treaba. Mulțumim pentru civism și, desigur, recomandarea vaccinării în urma unei decizii informate și consimțite rămâne, mai ales dacă vă aflați în categoriile de risc! Discuția despre economie și societate este alta, căci unele măsuri preventive de limitare a răspândirii virusului vor mai fi menținute câțiva ani, ținând cont de riscul de infectare cu SARS-COV-2.