Să privim viața prin ochii nevăzători

Vineri, 18 ianuarie 2013, am fost prezent la un eveniment despre care pot să afirm că a avut un impact major asupra mea. Am avut ocazia să fac cunoștință cu o serie de informații de bază în societatea actuală, am descoperit o serie de diferențe, dar și cum acestea pot fi diminuate prin implicarea societății civile, sprijinită de stat.

Înainte să descriu ce s-a întâmplat, voi prezenta evenimentul la care am participat. Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” din Focșani și Fundația pentru Nevăzători „Cartea Călătoare” din Focșani au organizat evenimentul „Să privim viața prin ochii nevăzători”, în cadrul căruia lumea nevăzătorilor era adusă în prim-plan.

în urma discuțiilor la care am asistat, am ajuns la concluzia că România este departe de a oferi sprijinul necesar persoanelor care nu pot vedea. Comparația s-a făcut în cadrul unei discuții cu Jennifer Brooks, voluntar în programul Corpul Păcii în cadrul Liceului „Moldova” din Târgu Frumos, Iași, etalonul fiind Statele Unite ale Americii. Diferențele constate de nevăzători sunt enorme: educație, pregătirea pentru viață, mentalitatea celorlalți, angajare, drepturi, condiții etc. Poate peste câțiva ani România va face un salt.

Totodată, am înțeles că legislația în privința persoanelor cu handicap este făcută cam în fugă. Legea 448 din 2006 are nevoie de modificări și, mai ales, să fie respectată pentru a veni cu soluții corecte și complete.

În cadrul acestui eveniment, am avut ocazia să aflu mai multe detalii despre cărțile Daisy în format audio, precum și despre dispozitivele folosite pentru ascultarea acestora (un pic mai mult decât dublul salariului minim pe economie). Se pare că există posibilitatea ca acestea să ofere un comportament asemănător cititorului: semne de carte, reluare de unde s-a rămas, cuprins, date privind volum ș.a.m.d. Din nefericire, nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile celor ce doresc să lectureze o carte audio pentru nevăzători ( 100 pagini aproximativ 4 ore ).

O altă noutate pentru mine a fost reprezentată de filmele accesibilizate. Dacă la început tindeam să cred că este imposibil pentru un nevăzător să vadă un film, acum mi-am schimbat părerea. Fundația Cartea Călătoare este singurul ONG care se luptă pentru promovarea acestui tip de filme (se fac în condiții speciale și conțin, pe lângă coloana sonoră și descrierea acțiunii) din România. În momentul acesta există un număr destul de mic de filme adaptate nevăzătorilor.

Ar mai fi multe de spus despre ceea ce am aflat la evenimentul de astăzi găzduit de Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene Vrancea. Alte informații:

• am descoperit diferența dintre nevăzători și orbi;
• detalii ale unor acțiuni realizate în alte părți prin intermediul voluntariatului;
• am văzut studioul pentru înregistrarea cărților audio găzduit de Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene Vrancea;
• m-am reîntâlnit cu o parte din reprezentații ONG-urilor și mass-mediei din Vrancea;
• prima dată când particip la un eveniment din care am aflat detalii despre Fundația Cartea Călătoare.

Lista este mai mare, probabil, însă atât îmi amintesc acum. Numai bine!