Ponta, Iohannis și frica dezbaterilor publice

Victor Ponta și fuga de dezbateri

Victoraș a anunțat de dinainte de începerea campaniei că nu se bagă la dezbateri și că va urmări primul tur cu popcorn. A luat o decizie rațională, refuză dezbaterile, nu răspunde la invitații, dar păcat că prin fiecare acțiune și cu fiecare cuvânt scos sau nescos reușește să uimească prin neprofesionalismul și lipsa de credibilitate a acestora.  Diferența e că Victoraș are o structură de partid consolidată foarte bine de pe vremea lui Iliescu și, mai ales, are alt public țintă:

Să spun și ceva de bine. A reușit să întoarcă într-un mod excepțional pentru cei aflați în publicul țintă acuzația președintelui despre care s-a scris cam peste tot în lume. Mândrul că e român, cu marea unire cu 70 000 de aplaudaci, dovedită de activitatea ca ofițer acoperit peste hotare pentru atingerea interesului național și dezamăgirea băiatului său. Nu comentez aici momentul candidaturii, deciziile luate anterior și modul în care iese în față, de-a dreptul populist: familie, ortodoxie, românism, propagandă nesimțită.

Klaus Iohannis, nu fuge de dezbateri, dar…

Cel de-al doilea favorit al sondajelor, însă, este lovit din toate părțile. Chiar și așa, nu explică gafele pe care le comite la fiecare ieșire în public: investițiile în case, în loc de copii, autointitularea ca politruc, cititul de pe prompter la lansarea candidaturii și declarațiile de mai jos:

 

See more

Sursă video: Claudiu Pandaru.

Ca o paranteză, faza cu lansarea cărții autobiografice după lansarea candidaturii a fost una inspirată, la fel și prezentarea sa ca o poveste tipic americană de inspirație germană. Alegerea temei, din nou, foarte bună. Aici, echipa e mai profi. Din păcate, are de fabricat ambalaje de impact și nu ies întotdeauna, de multe ori situația întorcându-se în defavoarea candidatului. Țintind alt public, însă, este nevoit să abordeze alte tactici. Klaus Iohannis, însă, aplică mult mai greu cele învățate ca, îmi vine un exemplu pe care îl conoaștem toți, Traian Băsescu, iar când o face este destul de tehnic, didactic, fără pasiune.

Elena Udrea și Monica Macovei – doi candidați care o duc mult mai bine la ieșirile în public și dezbateri

Avem și doi candidați care se descurcă mult mai bine și răspund cu brio multor provocări. Gafe există și în aceste situații, de la adresarea „Bună pentru România” sau ștergerea unei imagini de pe facebook după ce a făcut înconjurul internetului, despre care pot spune că va rămâne mult timp în prim-plan, sau fotografii din campanie mai puțin adecvate pentru prestanța unei persoane care țintește fotoliul de președinte. Totuși, spun gafe destul de încet, deoarece Elena Udrea a obișnuit România cu mesaje atipice, colorate, îndrăznețe, diferite de clasicul politic (bilețelul roz, saltul cu parașuta, pictoriale ș.a.m.d.), astfel încât, dacă ar fi să analizăm modul în care și-a construit imaginea politică, am observa că este o continuare a ceea ce s-a construit până acum.

Monica Macovei , încercând să iasă în evidență, reușește să își strice imaginea creată. Deși are o campanie transparentă, chiar model pentru un independent, axată pe imaginea de om anti-sistem, urât de politicieni, uneori aceasta duce în victimizare, venind în contradicție cu imaginea de justițiar, pe care, ce-i drept, a exploatat-o destul de bine. Rămân gafele cu Nelson Mandela, încercările de a ieși din tipar cu motocicleta, pe care cei care se ocupă de promovarea ei nu vor putea să le șteargă.