Pericolul unor parlamentari deconectați de la realitate
În data de 1 decembrie 2024, avem alegerile parlamentare în România. Cetățenii vor alege reprezentanții în Camera Deputaților și în Senatul României.
Legile pe care aceștia le adoptă aceștia vor afecta drepturile și libertățile fundamentale ale tuturor persoanelor de aici, inclusiv dreptul la o bună administrație publică, dar și modul în care România va fi atât în plan internațional, cât și în cadrul Uniunii Europene.
Întrebarea mea, ca unul dintre alegători, este ce îmi doresc pentru viitor, dacă este să fie pe aici. Pe scurt, îmi doresc ca cei aleși să înțeleagă ceea ce vorbesc și promovează și își asumă, și impactul pe care aceste elemente îl au în viața de zi cu zi, ca o persoană neafiliată niciunui partid politic în mai bine de cinci ani.
Situația actuală este departe de a fi roz.
Încă nu au fost publicate datele recensământului din 2021/2022 în integralitatea lor. Mai grav este că, uitându-ne pe modul de implementare și monitorizare a acestora, vedem că procesul a fost dominat de politicieni unde ar trebui să fie experți în diferitele domenii de specializare necesare acestui proces. Probleme sunt peste tot, multe legate de modul în care sunt proiectate și sunt implementate politicile publice. Ne-am îndepărtat de fondurile Uniunii Europene, în pofida avantajelor pe care le oferă.
Anul trecut, numărul de noi locuri de muncă create de proiecte greenfield, finanțate în urma investițiilor străine directe, a ajuns la unul dintre cele mai mici niveluri din ultimul deceniu, undeva pe la vreo douăzeci de mii. Similară a fost situația din anul anterior. Evident este nevoie de precauție în aprobarea acestor proiecte, dar sunt unele care pot oferi multe avantaje, asigurând transfer de tehnologie, de competențe, oferind salarii mai ridicate, și crescând nivelul de bunăstare, și sunt și pe termen lung. Sunt și proiectele care asigură că poți construi o societate aici, fără a forța plecarea celor specializați. Însă ai nevoie de politicieni și consilieri ai acestora capabili să gândească pe termen lung și să urmărească interesul comun.
Economia a ajuns dominată de sectorul construcțiilor, cu trei sferturi de milion de angajați din cele cinci milioane. Este imposibil să asiguri o economie și o societate funcționale doar pe baza unui sector economic, două, poate, cu niveluri super ridicate de concentrare și nivel relativ redus de specializare, și prin favorizarea câtorva alte companii prin avantaje fiscale pe care nu le găsesc nicăieri în lumea civilizată. A se vedea cum Irlanda a încercat această schemă, dar acum s-a trezit nevoită să recupereze acele avantaje acordate ilegal care, mai mult, au contribuit și la slăbirea economiei prin alte mecanisme, de la furnizarea unor date statistice relativ false, la alocarea deficitară a resurselor publice, și la scăderea nivelului de bunăstare din societate.
De fiecare dată când merg într-un supermarket sunt uit de faptul că multe produse de la raft nu mai respectă unele dintre normele de bază, uneori nu doar de informare, ci și tehnice. Dincolo de acest lucru, sunt uimit de cozile de la casele de pariuri, de cozile de la casele de transfer de tip wire de fonduri internaționale, și de la câteva instituții financiare și bancare, ceea ce ridică multe semne. Primul semn ridicat ține de criza nivelului de trai pentru larga majoritate a populației și de faptul că după treizeci de ani remitențele încă contează mult. Al doilea semn este legat de situația controlului infracționalității. Dincolo de acestea, mai observi inflația ultimilor ani. Puneți-vă în locul pensionarilor, persoanelor aflate pentru o lungă perioadă fără venituri, celor cu venituri reduse, și inclusiv în locul adulților care au contribuit la o opțiune personalizată gândindu-se la un viitor mai bun.
Ideea retragerii în interior este, de asemenea, una păguboasă, pentru motive pe care nu le voi descrie aici – motive etice, societale, sociale, economice, de mediu, educaționale, legate de calitatea guvernanței, legate de capacitatea de modernizare, și nu numai -, plecând de la lipsa respingerii de către societate a unor comportamente neadecvate și lipsa de reacție a instituțiilor publice, printre altele. În momentul în care frauda și hoția devin norma, colaps este puțin de spus în descrierea unei astfel de situații ipotetice. Cum trebuie pregătiți aceștia este o altă