Marea problemă a dependenței economice față de China

Marea problemă a dependenței economice față de China

România este dependentă economic de Germania. Este cea mai mare vulnerabilitate la adresa economiei naționale, după incapacitatea celor de la București de a genera și pune în aplicare o politică industrială relevantă pentru prezent (culmea, datorită pandemiei, fondurile nu sunt o problemă). La rândul ei, Germania este dependentă de China. Iar China are obiceiul unui stat care încă funcționează în logica marxistă, de a adapta și folosi economia ca o armă împotriva adversarilor închipuiți. Acești adversari există, fiind ultimul timp tot mai multe declarații belicoase din partea liderilor de stat de la Beijing.

Față de regimurile democratice, China poate folosi în liniște economia pentru a atinge scopuri politice. Cetățenii Chinei nu au obțiunea revoltei, continuând să fie oprimați pentru bunăstarea partidului aflat la putere. Cei mai nefericiți, ca parte a unor minorități etnice și religioase, dar și oponenți politici care nu se află în închisoare, se află în „tabere de reeducare” care funcționează asemenea unui lagăr de muncă și, uneori, chiar de concentrare. Așa este obținută creșterea economică a Chinei.

Cetățenii nu au niciun cuvânt de spus, având mai puține drepturi decât sclavii în Roma antică.  Chiar și numele taberelor de reeducare este adaptat uzanțelor: centre de educare și formare profesională. Povestea cu reeducarea este chiar în povestea spusă de Partidul Comunist Chinez. Pentru români, ideea reeducării prin muncă forțată ar trebui să fie familiară după ce s-a întâmplat la Periprava și în alte părți. Pentru alți europeni, povestea este mai complicată.

Așa că se face că, și cu complicatatea Guvernului României, toate statele europene s-au pus de acord pe furiș la un acord de investiții cu China. Industriile germano-franceze au nevoie ca de aer de China, iar UE face ce spun acestea. Imediat preocupările față de muncă forțată au dispărut pe fondul unei promisiuni obținute de la conducătorul suprem al Chinei că va depune eforturi pentru ratificarae unor convenții internaționale privind munca forțată. Dacă se va întâmpla, procesul acesta va dura probabil zeci de ani, în timp ce economiile Germaniei și ale Chinei vor prospera datorită muncii forțate.

Uniunea Europeană are un deficit comercial cu China. Germania este o mare sursă a acestui deficit, fiind o țară dependentă economic de China. Echilibrul comercial, chiar surplusul constant, al Germaniei este făcut, în principal, din surplusul pe care îl are cu statele membre UE și cu Statele Unite. Noul tratat de investiții va accelera această tendință de dependență comercială și chiar economică de China, căci vine cu noi acțiuni de continuare a mutării industriei de fabricație din Europa acolo, impunând în același timp diferite formule de taxare ecologică asupra producției industriale europene. Are prevederi chiar și de acces în anumite zone de cercetare-dezvoltare.

În practică, Germania face politica Chinei în Europa. Cu o dependență economică în accelerare, China va fi prezentă și mai mult în Europa și va avea un cuvânt tot mai mare de spus. Despre libertate, democrație, drepturile omului, condiții decente de muncă, liberă inițiativă, sindicalizare, condiții similare pentru companii, nici vorbă. Ținând cont de rolul Germaniei în UE, nu ridică nicio problemă pentru o participare sporită a Chinei în economiile și societățile europene. China nu va avea nicio problemă pe termen lung în a-și face vizibile intențiile, cu economia ca un instrument principal de acțiune. Avem câteva studii de caz foarte bune cu Australia ca exemplu de victimă a imperialismului chinezesc. Planul Chinei pentru Europa funcționează într-un bine cunoscut stil nemțesc.