Lecții ale președinției slovace a Consiliului Uniunii Europene

Lecții ale președinției slovace a Consiliului Uniunii Europene

Pe 15 decembrie, a avut loc o dezbatere pe tema experienței slovace a președinției Consiliului Uniunii Europene (iulie-decembrie 2016), unde s-a discutat despre mai multe elemente, printre care etapele de pregătire și metodele de promovare a președinției slovace, rolul Slovaciei în Europa, experiența slovacă la finalul președinției Consiliului.

La 1 iulie 2016, Slovacia a preluat de la Țările de Jos președinția Consiliului, urmând ca la 1 ianuarie să ajungă, pentru șase luni, la Malta. Conform Tratatului de la Lisabona, statele membre ale Uniunii Europene lucrează în grupuri de câte trei – statul care deținea anterior președinția – statul care deține președinția – statul care va prelua președinția.

Am participat la dezbaterea dorind să cunosc mai bine activitatea desfășurată de Slovacia în acest context. În perioada ianuarie – iunie 2019, România va deține președinția Consiliului Uniunii Europene pentru prima dată, completând trioul cu Austria și Finlanda. Vor niște momente complicate, în special în contextul Brexitului și al alegerii noului Parlament European. Totodată, nu se știe niciodată ce crize vor mai apărea pe agendă.

Președinția slovacă a Consiliului Uniunii Europene. Ce învățăm?

Trei lucruri mi-au atras atenția, amintite de ambasadorul Republicii Slovace în România, Jan Gabor, și de șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România, Angela Cristea.

1. Slovacia a început pregătirea pentru deținerea președinției Consiliului Uniunii Europene cu vreo trei ani înainte.¹.
2. Partidele politice, la invitația Ministerului Afacerilor Externe al Slovaciei, au ajuns la un acord pentru sprijinirea președinției, acest proiect fiind scos de pe agenda politică. Cu mici excepții, acest acord a fost respectat de partidele politice.
3. Principalul beneficiu ar fi ridicarea profilului de țară în această perioadă, fiind importante capacitatea de lansa o viziune strategică pe termen lung și capacitatea de răspuns rapid.

Au fost amintite demersurile făcute în acest context în România, de ce este important ca statele care dețin președinția să nu aibă o agendă ascunsă și, desigur, ce s-a întâmplat în această perioadă, bazate pe cele patru priorități: 1) o Europă puternică economic, 2) o piață unică modernă, 3) politici de azil și migrație sustenabile, 4) o Europă implicată global. Urmărind constant ce se întâmplă la nivel european, cred că le-a reușit, controlând și crizele apărute: migrația, CETA și nu numai.

1. România mai are doi ani până va începe acest proces, însă lucrurile au început să se miște și în cadrul instituțiilor românești, ceea ce e bine [↩]