Nu pricep atitudinea unora care, desi promit ceva, printre care si ca nu vor renunta, se dau batuti la urma. Acesti oameni, pot spune, sunt , cu adevarat, foarte greu de inteles.
Eu, daca vreau sa fac ceva, pai fac. Nu are niciun rost sa merg pana la jumatatea drumului si sa renunt. Ca esuez, dupa ce am ajuns la capat, este alta treaba, dar atat timp cat ai numai de castigat nu se merita sa te dai batut. Deloc.
Recunosc ca nu vorbesc prea mult, dar cand vine vorba sa fac ceva, chiar realizez si fac tot ce pot pentru a reusi organizarea acelui lucru. Se intampla sa devii si cam penibil cateodata, dar tot nu este un motiv suficient de bun pentru a renunta la scopul pe care ti l-ai propus, pe care l-ai avut fixat in minte si care te-a facut sa visez frumos.
Poate nu este drept fata de altii sa fiu atat de indiferent, dar nu pot renunta la ceva, doar pentru ca sunt intr-o perioada in care ma simt prost, sunt deprimat sau niste doctori s-au uitat ciudat la mine in spital.
Sfatul meu este urmatorul: nu renunta atata timp cat nu ai ce pierde altceva in afara de cateva ore pe zi…Cea mai mare pedeapsa pe care ti-o poti autoadministra este refuzarea unei sanse de perfectionare a deprinderilor si aptitudinilor tale.
unii chiar sunt nesimtiti..ce sa le faci
Aici nu e vorba de nesimtire, ci de lipsa de vointa.
Chiar si cand ne imbracam sa iesim din casa ne trebuie vointa, de asta zic eu ca nu trebuie sa lasam comoditatea, stresul si supararea sa ne strice planurile :)
Comentariul este foarte bun, dar tinand cont ca a fost folosit un key word ca nickname nu pot sa las link-ul intact.