Câteva cuvinte despre ceremonia de deschidere a Președinției române a Consiliului UE

Câteva cuvinte despre ceremonia de deschidere a Președinției române a Consiliului UE

Evenimentul a fost organizat aproape impecabil, pornind de la protocol și ajungând la mesajele transmise. Desigur că fiecare parte a avut mesajele ei politice, dar au fost echilibrate.

Povestea cu invitațiile întârziate și cu greșeli de redactare, câteva nesincronizări la momentele de pe scenă, poziționarea în sală, lipsa traducerii în timp real au fost câteva din criticile la adresa logisticii pe care le-am auzit. Politic, cazul absenței președintelui Camerei Deputaților și câteva teme repetate abuziv de înlocuitorul acestuia (suveranitate, majoritate parlamentară)¹ au atras atenția. Însă nu aș dori să le accentuez, chiar dacă se putea mai bine, ci să spun câteva cuvinte despre ce a fost bine. Iar cel mai bine a ieșit mesajul despre Europa.

Evenimentul și impactul acestuia a fost despre Europa, despre spiritul Uniunii Europene și al valorilor sale, ceea ce s-a văzut în fiecare mesaj. România a făcut cunoștință cu Uniunea Europeană dincolo de bătăliile politice externalizate, dincolo de conflictele partizane*, dincolo de criticile pe care le aducem cu rost sau fără rost anumitor evoluții europene. A fost momentul în care România a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene pentru prima dată de la 12 ani de la aderare. A fost momentul în care România a spus clar, sincer și determinat că „Europa este acasă pentru noi”. A fost un mesaj care a venit de la putere și de la opoziție, de la cei din Ateneu și de la cei din afara Ateneului, chiar dacă pe tonuri diferite.

RO2019EU – My Romania from ro2019eu on Vimeo.

Mi-a plăcut clipul video despre România în Europa realizat de TVR și proiectat în cadrul ceremoniei de deschidere a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene de la București. Nu cred că există nici momentul și nici rațiunea pentru a critica ideile care pot părea ușor naționaliste din clipul video, deși fiecare e liber să spună ce dorește. Uniunea Europeană, indiferent de viitorul ei, are nevoie de națiuni și de ownership în plan politic, cultural, social, economic la acest nivel. Este o idee subliniată și de vicepreședintele Comisiei Europene, Jyrki Katainen, la Bruxelles pe 9 ianuarie într-o conferință de presă.

Nu este cazul să ne îmbătăm cu cuvintele lansate cu ocazia acestui eveniment, indiferent din ce parte vin, însă nu putem să nu apreciem unele dintre mesajele transmise. Nu cred că este cazul nici să ridicăm statui prea mari unor persoane pentru un discurs bine construit, fie el rostit din suflet și în spiritul valorilor europene.

Mai mult, să sperăm că promisiunile vor fi respectate și că, dincolo de discursurile ceremoniale, vor fi efecte pozitive în viața cetățenilor europeni și în funcționarea Uniunii Europene. Aderare la spațiul Schengen este o astfel de promisiune, iar timpul decepțiilor a trecut.

Au susținut discursuri, în ordinea protocolară, președintele României, Klaus Iohannis, președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, locțiitorul președintelui Camerei Deputaților, vicepreședintele Florin Iordache, președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, președintele Consiliului European, Donald Tusk, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, prim-ministrul României, Viorica Dăncilă.

Jean-Claude Juncker a spus că momentul aderării României la Uniunea Europeană a fost momentul „îngropării” acordului de la Ialta, 1 ianuarie 2007 fiind momentul în care România „a revenit în familia națiunilor europene în sfârșit reconcialiate”. A amintit și că drepturile omului, statul de drept, respectul pentru normele de drept și lupta împotriva corupției nu sunt supuse compromisului și a reiterat sprijinul pentru aderarea la spațiul Schengen. Pentru tineri, a fost un mesaj inclusiv la adresa acestora: mergeți la vot și sprijiniți proiectul european.

Președintele Consiliului European a avut de departe cel mai bine pregătit discurs, cu un mesaj aranjat tehnic și în privința conținutului într-un mod exemplar. Adresându-se audienței în limba română de la un capăt la altul, Donald Tusk este primul lider european care încearcă să cucerească inimile românilor, apelând la simboluri naționale de dimensiune europeană. Vorbește în română, îmbină metafore și figuri de stil despre o președinție românească „la fel de energică, de românească și de europeană ca muzica lui George Enescu”, laudă națiunea română, reamintește proverbul „Omul sfințește locul”, îi citează pe Nichita Stănescu, Mircea Eliade și Andrei Pleșu, amintește că prima mașină din familia sa a fost Dacia 1300, iar socrul fiului său conduce o Dacia Duster, și reia o serie de figuri care l-au fascinat: Emil Cioran, Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Nadia Comăneci, Simona Halep. Nici Steaua București nu scapă, iar apelul său pentru români va rămâne în memoria colectivă:

Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.

Președintele Parlamentului European i-a citat pe filosoful Emil Cioran și pe politicianul interbelic Grigore Gafencu, ultimul o figură mai puțin cunoscută în România. Mort în exil la Paris, după o perioadă petrecută în Statele Unite după Al Doilea Război Mondial, Grigore Gafencu a fost deputat țărănist și ministru al afacerilor externe, diplomat și scriitor, un promotor la ideii federalismului european în perioada de după Al Doilea Război Mondial. Tajani l-a citat cu o idee a sa despre unitatea europeană. Merită amintit și cum începe discursul, cu un apel la istorie:

România a avut întotdeauna o vocație europeană. Cu două mii de ani în urmă, strămoșii noștri romani au traversat Dunărea și au ajuns pe teritoriul vostru construind un pod – unic în lume, la acea vreme. Această epopee a schimbat cursul istoriei. Numele frumoasei voastre țări vine de la romani, și de la puternica lor prezență. Rădăcinile noastre comune creează afinități și ne leagă într-o firească prietenie.

Prim-ministrul Viorica Dăncilă a vorbit despre pașii României pe drumul european, responsabilitățile unei președinții rotative a Consiliului UE și despre importanța coeziunii, solidarității și unității europene:

Dacă vrem ca Uniunea să meargă înainte, atunci trebuie să mergem cu toții înainte. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă.

Dacă vrem ca Uniunea să fie mai puternică, atunci toate statele membre trebuie să fie puternice, iar cei mai slabi trebuie ajutați să devină mai puternici.

Iar dacă vrem ca Uniunea să fie respectată pe plan internațional, atunci trebuie ca, în primul rând, noi să ne respectăm între noi și să realizăm că fiecare stat membru are o contribuție certă la valoarea întregii Uniuni.

De la început, președintele Klaus Iohannis a subliniat câteva provocări cu care se confruntă Europa și câteva responsabilități ale președinției rotative din acest semestru, evidențiind aspirația europeană a României:

Dacă privim puțin în urmă, întoarcerea țării noastre în familia europeană a reprezentat un deziderat de o importanță aparte, pentru care am depus toate eforturile la nivel național și pentru care cu toții am lucrat cu dedicație și profesionalism, având convingerea fermă că proiectul european este o construcție unică în lume, o construcție de pace și prosperitate, și singura cale de a asigura progresul comun al statelor europene.

Astăzi, cu aceeași convingere preluăm exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, cu obiectivul principal de a contribui la consolidarea unui Europe mai coezive, mai unite, mai puternice.

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, dincolo de aducerea în discuție a unei probleme politice domestice, s-a remarcat altre două idei în mesajul transmis: viziunea părinților fondatori asupra unei Europe libere și percepția subiectivă a drumului european de la perioadă comunistă la cea de după aderare. Despre ultima:

Înainte de 1989, visam la Europa, la fel ca mulţi alţi români. Am aflat mai întâi de Europa acasă, în timp ce treceam prin vremuri grele. Atât familia mea, cât şi lecturile mele m-au învăţat ce reprezintă Europa: cultură şi civilizaţie, dreptate şi responsabilitate, iniţiativă şi imaginaţie şi, mai presus de toate, libertate. După căderea comunismului, visul meu legat de Europa a devenit o aspiraţie care putea fi împărtăşită în public. Probabil doar câteva persoane îşi amintesc sau chiar le pasă despre entuziasmul cetăţenilor români, în timpul procesului de integrare. Îndrăznesc chiar să afirm că şi astăzi suntem ţara cu cea mai mare orientare europeană din Europa.

Pentru persoanele interesate de conținutul discursurilor transmise, mesajele acestora sunt publice, înregistrările la fel. Ceremonia de deschidere a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene pare să fi oferit o serie de răspunsuri despre România, despre Europa și despre largi angajamente politice interne în sprijinul ideii europene.

1. tind să cred că aceste mesaje au venit mai degrabă pe fondul neînțelegerii rolului instituției Consiliului UE, ceea ce poate întări critica adusă de președintele Comisiei din Welt am Sonntag la sfârșitul anului trecut [↩]