Un gând despre Belarus

Citeam o informație referitoare la decizia Curții din Belarus de a extinde cu un an arestul unui prizonier1, pe numele său Mikalay Dzyadok, pentru că a încălcat regulile din închisoare. Apelul său fusese respins și trebuia să fie eliberat deja de pe 3 martie.

Uniunea Europeană consideră deplorabilă situația aceasta și cere eliberarea, dar nu acesta este motivul pentru care am amintit de acest eveniment, căci oricum vorbim de o relație rece între UE și Belarus. De altfel, Belarusul nu este nici membru al Consiliului Europei de prin anii 90, organizație în care, de exemplu, Federația Rusă se află.

Lăsând la o parte faptul că președintele autoritar al Belarusului se comportă ca Nicolae Ceaușescu în anii 80, m-a amuzat un pic neutralitatea acestui teritoriu în rundele de negocieri de la Minsk. Practic, s-au întâlnit pentru rezolvarea situației problematice cu separatiștii ucraineni pe un teritoriu deloc neutru.

Poate că sunt voci care vor spune că nu contează unde s-au întâlnit. Ei, bine, atât simbolistic, cât la nivelul sferelor de influență, acest aspect contează, până la urmă Belarusul devenind un fel de pol al diplomației din jurul crizei ucrainene. Amuzant și trist în același timp.

1. politic [↩]