Tremura cand auzea cuvinte precum “speranta”, “promitator”, “viitor”. Fusese olimpic in anii de gimnaziu si de liceul. Ajunsese sa viseze ca va ajunge sa studieze intr-o universitate din afara tarii. Totul paruse asa de promitator, incat prezentul pare un cosmar. Visa sa ajunga sa munceasca pe un salariu lunar de 5-7000 de euro, cel putin.
Telurile sale au ramas doar teluri. Incetul cu incetul s-a destramat totul. Mai intai, fusese nevoit sa isi ajute parintii la munca intr-o vara. Efemer, deoarece, lasati fara munca, au fugit in strainatate. Nu a mai aflat nimic de ei. Au trecut opt ani de atunci.
One Reply to “Banal.VIII”
Comments are closed.