Ce facem când se blochează programul de guvernare?

Ce facem când se blochează programul de guvernare?

În baza programului de guvernare este învestit un guven de către Parlament. Acestea pot fi avea mai multe culori politice sau una singură, ori una majoritară și restul mai mici. În mod normal, programul de guvernare ar trebui să fie rezultatul unor negocieri dacă este vorba de coaliție, bazate pe programele de guvernare cu care partidele au mers în alegeri și le-au prezentat alegătorilor în timpul campaniei electorale. Astfel, negocierile pot și eșua, căci într-o democrație rezultatele alegerilor nu sunt predeterminate. Sau pot ajunge la un acord, pot formaliza acceptare și obține sprijinul parlamentar.

În cazul coalițiilor, pot apărea foarte multe blocaje. Unele pot fi depășite, altele nu. Ce facem când se blochează astfel programul de guvernare? Când ratează toate obiectivele relevante în baza căruia a fost învestit?

Prima opțiune este a Parlamentului, căci în final vorbim de încrederea oferită de Parlament. Acesta poate folosi moțiunea de cenzură pentru schimba guvernarea. Însă are nevoie de sprijin politic în Parlament și este posibil să rămână o majoritate solidă care nu dorește să schimbe o guvernare. Astfel, moțiunea de cenzură mică și, mai mult, contribuie cu un impuls de legitimitate pentru cei aflați la guvernare prin dovedirea sprijinului parlamentar.

A doua opțiune este bazată pe ruperea coaliției de guvernare. Iar aici lucrurile se complică, căci nu mai vorbim de programul respectiv. Dacă se schimbă compoziția politică, este nevoie de obținerea unui nou sprijin parlamentar. Dar există și posibilitatea ca aceste divergențe să rămână informale. Iar atunci asistăm la un blocaj în privința îndeplinirii obiectivelor programului de guvernare, dar coaliția rămâne formal la guvernare. Păstrează sprijinul parlamentar, iar oamenii rămân acolo. Singurele soluții de schimbare în acest caz rămân schimbarea dinamicilor parlamentare sau noi alegeri din exterior, ori asumarea eșecului din interiorul, însă cu riscul de a nu mai ajunge la guvernare. Asumarea rămâne un cuvânt cheie.

Varianta nefastă este cea în care factorii exogeni se află la distanță, iar asumarea lipsește din diferite motive (ex. dinamicile interne din partide). Timpul apare ca soluție.