Bananierizarea statului român continuă. Trendul a fost început din 2019 când opoziția de la cea vreme a început să refuze participarea la activitățile parlamentare specifice unei democrații reprezentative. A continuat și a fost aplicat cu succes și de ceilalți în momentul în care s-a produs rocada guvernamentală. Refuzul de a participa la activitatea parlamentară, bătăliile pentru asigurarea cvorumului au continuat zile de rând. Strategia de boicotare a prezenței a fost folosită și în cazul moțiunilor de cenzură.
Au trecut alegerile parlamentare din 2020, cu o prezență la vot minimă în istoria alegerilor democratice din România, s-a format și un guvern bazat pe coaliția pierzătorilor alegerilor, format la limită, cu câțiva deputați mai mult decât necesarul minim. Proiecte esențiale pentru buna funcționarea a statului nici nu mai sunt discutate în forurile democratice ale unei țări, în special în Parlament, ci se discută la partid. Este respinsă chiar și informarea opoziției. Chiar și numirea guvernului s-a făcut fără dezbaterea la minime standarde a programului de guvernare, trimis cu câteva ore înainte către legislativ, și fără audierea serioasă a miniștrilor.
Povestea cu deciziile guvernamentale și parlamentare luate la partid sau după acord în coaliție (deși acordul este chiar programul de guvernare, deci nu mai este necesar un alt acord) continuă de ceva timp, este o problemă fundamentală și tradițională a statului român, care preia obiceiurile Partidului Comunist Român. Chiar și partide noi precum USRPLUS și AUR au preluat ideea cu nu s-a discutat la partid. De la fostul prim-ministru Ludovic Orban te aștepți la necunoașterea și neînțelegerea unor principii democratice de bază, dar este grav că auzi aceste idei și de la cei crescuți în democrație.
Chiar Planul național de redresare și reziliență, un instrument care ar trebui să genereze consens politic măcar pentru faptul că finanțarea va fi rambursată de generațiile mai mici acum și de toată țara și că ar trebui să genereze creștere economică sustenabilă pentru întreaga țară, ocolește Parlamentul. Este o decizie a coaliției de guvernare luată fără sprijinul opoziției. În acest caz, opoziția a spus că nu va ratifica decizia prin care vor fi create noi taxe în afara controlului național pentru finanțarea acestui plan, dacă Planul nu trece prin votul Parlamentului. De cealaltă parte, există argumente pentru menținerea acestui mod de adoptare, în principal ce țin de strategia de negociere, dar sunt modalități prin care poate trece printr-un vot al Parlamentului, măcar simbolic, fără a afecta flexibilitatea necesară pentru negocieri.
Astăzi, criza democrației trece prin alte fenomene. Majoritatea parlamentară nu respectă regulamentele Parlamentului și nu programează în termenul legal moțiunea împotriva ministrului Vlad Voiculescu. Moțiunea simplă este un instrument cheie, sacru, într-un stat democratic pentru asigurarea răspunderii publice, democratice, parlamentare. Este garantată de Constituție. Vedem cum majoritatea parlamentară, condusă de același Ludovic Orban, ignoră acest instrument de parcă ar fi la conducerea Marii Adunări Naționale. Reacția opoziției este de a face grevă parlamentară, spunând că nu va participa la plenarele parlamentare.
Funcționarea unui regim democratic este o responsabilitate împărțită între putere și opoziției. Responsabilitatea aceasta lipsește în prezent.
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.