Povestea cu dozatorul de cafea

Povestea cu dozatorul de cafea

Este periculos că politica a început să se rezume doar la impactul de pe Facebook, impactul în mass-media și în rândul comunității de policy-making, ONG, lobby și advocacy. Principalul meu argument pentru care consider că este periculos este că activitatea politică este decuplată de la o parte a realității.

Vineri, am așteptat un autobuz câteva zeci de minute în gara din Focșani, timp dedicat observației și citirii mai multor mesaje.

Lângă mine, un domn ajuta un tânăr grup familial să achiziționeze cafea de la automatul de afară. Ajutorul a constat în câteva lucruri: explicarea modului în care funcționează (unde se introduc banii, pe ce se apasă, când se ridică cafeaua) și explicarea opțiunilor pentru comandă. Mi-a părut bine să văd ajutorul acesta acordat din prima unor persoane care nu știau, dar care au învățat cu această ocazie cum se folosește acel aparat și că, la final, tânăra mamă și copilul au plecat mulțumiți cu două cafele și o ciocolată caldă de la dozator.

Însă sunt câteva probleme în discuția aceasta.

Prima problemă este accesul redus la tehnologie, locuri de muncă și salarii decente pentru persoanele defavorizate. Sunt trei elemente exclusive care, pe termen lung, vor crea mult mai multe probleme.

A doua problemă este legată de educație și rezultatul școlii românești. Copilul avea 8-10 ani și nu știa să citească. Mama, la rândul ei, nu știa să citească sau avea probleme de citire și înțelegere (aici recunosc că nu am verificat dacă instructajul era în română sau în altă limba la dozator).

Sunt două probleme care nu pot fi rezolvate doar prin soluții de politici publice deștepte, rezultatele lor urmând a fi văzute peste o generație (adică peste vreo trei decenii), dacă vor fi implementate acum. Dar nu sunt puse în aplicare acum. Necesită bani și alte resurse? Da, dar pe termen lung va fi un câștig pentru țară. Dacă nu, nu ar trebui să ne mirăm de refugiații sirieni care amenință că se vor sinucide dacă vor fi trimiși în România (știrea aceasta aici).

Revenind, sunt multe de făcut, dar să avem grijă că opt milioane de români nu sunt pe Facebook și nici cei care sunt pe Facebook, cu excepția a 1-2 milioane, nu o duc prea bine. 40% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcționali, 7 din 10 copii merg flămânzi la culcare și peste 60% din locurile de muncă din România riscă să nu mai existe în urma automatizării. Soluțiile sunt ușor accesibile, de ce nu vin?