Nu poți sta la aceeași masă cu democrații și autocrații

Nu poți sta la aceeași masă cu democrații și autocrații

2012, iunie – Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (Schanghai Cooperation Organization – SCO) formalizează acceptarea Turciei ca partener de dialog, după ce în mai 2011 aplicase pentru acest statut.

SCO este o uniune euroasiatică de natură economică, politică și de securitate, continuatoare a grupului Shanghai Five, formată din China, Rusia, Kazakhstan, Kirghistan, Tadjikistan (din 1996) plus Uzbekistan (după prima extindere, din 2001). Pe lângă obiectivele amintite, SCO apare și ca o organizație menită să contrabalanseze influența Statelor Unite.

Prevalând dimensiunea economică, organizația pare mai atractivă, mai ales că nu oprește nimeni statele membre să beneficieze de resursele financiare din alte direcții, fie că vorbim de ceea ce iese în urma intereselor Chinei pentru a ajunge în Occident sau de finanțările Uniunii Europene în zonă. Mai mult, SCO reunește așa-numitele economii emergente, cu câteva excepții. Dacă în trecut, discuția era despre Rusia și China, acum este despre Rusia, China și India, iar această poveste este unul dintre obiectivele principale de politică externă ale Kremlinului.

Din 2017, se vor alătura India și Pakistanul. Mai sunt patru state cu statut de observator: Afghanistan, Belarus, Iran și Mongolia, cu Iranul având cele mai mari șanse să se alăture după următorul val de extindere.

Dar mai are și o serie de parteneri de dialog, respectiv Armenia, Azerbaijan, Cambodgia, Nepal, Sri Lanka și Turcia.

Spiritul de la Shanghai Five este mai atrăgător ca spiritul de la Bruxelles

Dar statutul de partener de dialog nu este singura preocupare a liderului de la Ankara. În iulie 2015, Recep Tayyip Erdogan spunea că Turcia intenționează să devină membru cu drepturi depline al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, după ce India și Parkistanul au decis că vor deveni membri, iar ultimul summit al organizației pare, de la distanță, să-i fi deschis calea.

Nu îmi dau seama ce interese au grupurile de afaceri care sprijină AKP-ul și pe Erdogan, dar cert este că printre obiectivele de politică externă ale grupului care îl susține pe Erdogan nu se află nici Uniunea Europeană, nici NATO, sau au impresia că pot să câștige și după o reorientare la 180 de grade. Și nici populația, în marea ei majoritate, nu își dorește Uniunea Europeană. Obiectivele mai mari ale Turciei țin mai degrabă de Orientul Mijlociu și Asia Centrală, apoi de statutul de intermediar între China și UE sau de putere la periferia tuturor posibilităților. Iar trecutul de fost imperiu nu se uită ușor. Și nici nu o să îi pese cuiva de mesajele cu democrație, stat de drept și drepturile omului pentru că, citând din Erdogan:

• „Dacă intrăm în SCO, vom spune la revedere Uniunii Europene. Shanghai Five este mai bun, mult mai puternic”;
• „SCO este mai bună și mai puternică, și avem valori comune cu ei”;
• „Turcia ar abandona Uniunea Europeană pentru Shanghai Five”.

Concluzionând, oficialii de la Ankara, în frunte cu Erdogan și AKP, folosesc oportunitatea unei lovituri de stat ratate pentru a scăpa de vocile pro-occidentale. Știu că Uniunea Europeană nu va avea o atitudine precaută, având în vedere acordul de trei miliarde de euro în schimbul încetinirii fluxului migratoriu, știu că Statele Unite nu pot face mișcări bruște având în vedere calitatea de membru NATO a Turciei. Întărirea puterilor lui Erdogan a avansat în același timp cu schimbarea orientării spre est, fie că vorbim despre Gezi Park, despre modificarea Constituției din 2010-2011 sau despre ceea ce se întâmplă acum.

*surse declarații:

• The Diplomat, 2013, 7 februarie, Turkey: Abandoning the EU for SCO?;
• The Diplomat, 2013, 1 decembrie, Turkey Renews the Plea to Join Shanghai Cooperation Organization;
• The Jamestown Foundation, 2013, 30 ianuarie, Turkey Debates SCO as an Alternative to the EU, Eurasia Daily Monitor, Volume 10, Issue, 17.