- mii de oameni la coadă la o înmormântare ce trebuia să aibă caracter privat; îmbrânceli ș.a.m.d.;
- bârfe despre oameni morți;
- nerespectarea alegerilor unei persoane;
- neînțelegerea intimității;
- o mass-medie bolnavă;
- BOR prinsă cu mâța-n sac: nerecunoașterea unei fapte dovedite pentru a se asigura că incineratul nu va avea slujbă, deși în alte cazuri s-a facut (cum, nu știu);
- amenințări pentru soția unui om care a vrut să fie incinerat sau, chiar dacă nu a vrut, apropiații au hotărât asta;
- atacuri la viața personală, valorile persoane, decizii;
- aducerea aminte a păgânismului într-o stiuație în care vorbim de o religie cu numeroase aspecte păgâne acceptate;
- vrem un sicriu fără capac, chiar dacă știm (sau mă înșel) că e mai periculos fără;
- popor mediocru.
Cele unsprezece puncte de mai sus rezumă esența poporului român. Concluzia o puteți trage singuri, deși, dacă stau mai bine să mă gândesc, există mult mai multe pete negre pe relieful oferit de spațiul carpato-danubiano-pontic.
P.S.: Chiar acum mă uit la un film de prin anii “70, neavând nicio legătură cu Sergiu Nicolaescu, și observ că nu s-a modificat nimic în ultimii 40 de ani.