10 motive pentru care merg la referendum

10 motive pentru care merg la referendum

  1. Parlamentul României deja a decis modificarea Constituție și schimbarea articolului 48, referendumul fiind chemat pentru aprobarea modificării aduse de Parlament. Proiectul a fost adoptat de Camera Deputaților și de Senat cu o largă majoritate (peste 90% din legislatori). Acesta este motivul pentru care populația este consultată dacă este de acord cu ceea ce a trecut de Parlament.
  2. Prezența necesară la vot pentru validarea modificării Constituției este de doar 30%, în urma modificării legii de organizarea a referendumurilor în 2013, fiind scăzută varianta fezabilă a unui succes de boicot de la 50% la 30%, plus introducerea unui alt prag prin utilizarea voturilor anulate. 30% prezență la vot este o formalitate, având în vedere istoricul post-decembrist al alegerilor și referendumurilor.  Regula de aprobare de 25% din populație este irelevantă când factorii care favorizează participarea pentru schimbare au un procent mai ridicat.
  3. Sondajele de opinie validează o opinie formată pe baza altor criterii privind participarea la vot, anticipând o prezență fără probleme de aproximativ 50%, cu o largă majoritate de alegători în favoarea modificării Constituției. Indiferent de casa de sondaj, este dificil de generat erori de 20% la sondarea opiniilor.
  4. Inițiativa de reviziuire a Constituției reprezintă un demers autentic de mobilizare la firul ierbii și generare a unei schimbări în societate, mai ales prin modificare Constituției. Dincolo de subiect, este un exemplu de mobilizare, de organizare, de aducere în atenția publică a unui subiect de interes pentru populație. Este prima inițiativă cetățenească și singura fără sprijinul unui partid politic care generează suportul necesar, mai întâi public, apoi politic, pentru declanșarea unui referendum pentru schimbarea unui articol din Constituție.
  5. Nu pot ignora prin absenteism abuzurile la adresa regulilor democratice care au fost generate cu ocazia pregătirii acestui referendum, chiar dacă unele s-au mai corectat între timp: declanșare pe fugă, nefolosirea sistemului informatizat pentru monitorizarea alegerilor, anarhia din campania de susținere/nesusținere a referendumului sau a subiectului propus.
  6. Ideea boicotului, chiar dacă ar fi fi putut fi atractivă la un prag de 50% (având în spate succesul boicotului de la referendumul privind suspendarea președintelui Traian Băsescu în 2012), deși este o opțiune politică disponibilă (la fel ca votul afirmativ, negativ, anularea votului), duce în derizoriu ideea de participare electorală, de alegeri libere și democratice, chemând la luarea unor decizii politice în spatele ușilor închise, în mod obscur, fără participarea cetățenilor. Este o alegere în sine, pe care o respect, la fel cum voi respecta alte opțiuni și voi discuta civilizat, încercând să ofer alte argumente, deși nu sunt de acord cu respectivele opțiuni, dar nu putem să îndemnîm în acest caz la boicot, iar când alte persoane aleg aceeași opțiune să dăm vina pe ei pentru rezultatul alegerilor.
  7. La nivel societal, referendumul este despre o politică identitară. Cum ne definim? Cum este România în care trăim? Cum vrem să fie România în care trăim? Cum ne definim în raport cu o serie de valori și, mai ales, cum le interpretăm? Aduce multe probleme de natură etică în discuție. Aduce multe viziuni, uneori conflictuale, pe agenda publică. Deși ai opțiunea rămânerii pe margine, ai dreptul de a te exprima cu privire la natura comunității în care trăiești. Mai mult, politica identitară depășește granițele clasice ale clivajelor politice (dreapta-stânga, naționalism-internaționalism, autoritarism-democrație, etc.). Nu-i de mirare că avem oameni de dreapta și de stânga care susțin sau nu susțin referendumul, naționaliști sau internaționaliști care susțin sau nu susțin referendumul, autotaritari sau democrați care susțin sau nu susțin referendumul. Totodată, forțele antrenate în mecanismul acesta depășesc partidele politice sau grupuri sociale specifice.
  8. Mergând mai departe, de data aceasta într-o zonă normativă asupra mecanismelor democrației (valabil și pentru următoarele puncte), nu poți fi neutru și/sau nu poți ignora referendumul, când drepturile și contractele pe care persoanele aparținând unei minorități le au sunt subiectul interdicției. Pentru prezent și viitor. Ipotetic, poți supune orice votului și/sau poți boicota orice. Este legitim?
  9. Absenteismul este absenteism, fie că e din nepăsare, opoziție sau încercarea de a trage un semnal de alarmă privind subiectele supuse votului. Apelul la boicot, alăturat absenteismului, generează mai mult absenteism. Absenteismul poate fi folosit tactic, nu este neutru, însă te poți întreba pe cine ajută la final și dacă ajutorul este într-adevăr ajutor și nu o capcană. Regulile de cvorum pentru participarea la referendum au o logică: protejezi rezultatul de ce ar putea genera o prezență scăzută la vot, previi minoritățile active să își impună agenda, oferi niște garanții minorităților față de contribuția neprezentării la rezultat și, dovedit de cazurile recente din România, să oferi încă un mijloc de manifestare a opoziție pentru cei care se opun schimbării și/sau pentru minorități. Problema e că ultimul aspect funcționează pe subiecte echilibrate sau nu masiv înclinate împotriva unei poziții. Acest fenomen în care pragul favorizează neaprobarea subiectului votat este cunoscut ca „status quo bias”, inducându-i pe cei care se opun schimbării și pe cei care se așteaptă să fie în minoritate să se abțină. De altfel, regulile de design ale referendumului care includ o condiție de cvorum contribuie la creșterea absenteismului.  Dacă întrebarea s-ar fi pus invers, probabil am fi văzut susținătorii actualului referendum făcând apel la oameni să nu voteze. Mai avem o altă problemă, cea a pragului mic, în funcție de situație încurajând mobilizarea și oferind șanse unor chestiuni minoritare să treacă pe fondul absenteismului  sau, în cazul disproporționalităților precum tema de pe 6-7 octombrie, să îngreuneze opoziția prin noul metoda boicotul alături de absenteism.
  10. Dreptul la vot este garantat prin Constituție și ar fi păcat să nu îl folosesc. De altfel, sunt un susținător al mecanismelor democrației directe. Alții nu se pot exprima prin vot și visează să aibă posibilitatea la referendum, fie că fac parte din majorități sau minorități. Apoi, la final, rezultatul va fi arhivat nu în funcție de rata absenteismului (mai ales că probabil va fi mai mică decât la ultimele alegeri), ci în funcție de rezultatul de la urne. Poziția mea este cunoscută – un vot pentru „nu”, ceea ce va contribui la final ca modificarea Constituției să nu fie văzută aprobată fără opoziție, cu 99%, ci cu 90-95%, având un 5-10% dintre alegătorii prezenți la vot în opoziție. În al treilea rând, răspunzând acuzațiilor celor care mă acuză că votul negativ la referendum este în final un vot pozitiv, în favoarea modificării Constituției, le transmit doar că votul indiferent de preferințe care contribuie la aprobare este un scenariu întâlnit când nu ai prag, când ai doar prag de aprobare sau când prezența unui prag de participare este relevantă.
sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *