Tratatul pentru controlul unor arme nucleare semnat de Reagan și Gorbaciov a murit

Tratatul pentru controlul unor arme nucleare semnat de Reagan și Gorbaciov a murit

Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară, un pilon al securității globale de după Războiul Rece (și pentru perioada de sfârșit a acestuia), este oficial istorie. 2 august 2019 reprezintă sfârșitul unei perioade importante din istoria contemporană, mai ales în contextul relațiilor internaționale dintre marile puteri.

În 1987, pe 8 decembrie, la Washington, Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, lideri ai Statelor Unite și ai Uniunii Sovietice, semnau Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară, tratat menit să contribuie la reducerea riscului unui război, având în vedere consecințele devastatoare pentru omenirii ale unui posibil război nuclear.

Fusese un pas imens realizat de cele două superputeri pentru controlul armamentul, dezarmare și neproliferare nucleară. Reprezenta punctul culminant al unor ani de negocieri internaționale și a peste două decenii de presiuni internaționale pentru reducerea riscului nuclear pentru securitatea internațională.

Tratatul elimina o întreagă clasă de armamente aflate, în special, în Europa, care puteau avea încărcătură nucleară – eliminarea unor categorii de  rachete balistice și de croazieră cu lansare de la sol cu raza de acțiune definită (500-5500 de kilometri), precum și structurile și echipamentele de suport ale acestora, așa cum sunt definite în înțelegerea dintre SUA și URSS.  Mai mult, SUA și URSS erau de acord cu privire la o serie de inspecții de verificare și monitorizări. Această era s-a încheiat după avertizările constante venite în ultimii doisprezece ani, culminând cu 2018.

Pe 2 august 2019, Federația Rusă și Statele Unite au anunțat aproape concomitent retragerea din Tratatul INF. Dacă pentru cele două foste superputeri, această retragere reprezintă o posibilitate de reevaluare și adaptare la noul context strategtic, în Europa revin vechile griji din timpul Războiului Rece.

Rusia va putea să plaseze fără constrângeri armele eliminate și interzise prin INF la granița UE și NATO, raza acestora de acțiune fiind un subiect de îngrijorare. Faptul că acaeastă clasă de armament revine în atenție forțează luarea unor decizii de adaptare la noul context pentru statele membre NATO. Se schimbă peisajul măsurilor de apărare și descurajare. O serie de decizii strategice vor trebui luată privind relația dintre UE și SUA în planul securității militare după această schimbare, iar perspectivele privind arhitectura europeană de securitate diferă de la capitală la capitală.

Tratatul a reprezintat un pilon pentru securitatea europeană.  Fără INF, se poate reveni la o nouă cursă a înarmării, precum și la amenințarea unor detonări intenționate sau accidentale de încărcătură nucleară, cu impact grav pentru securitatea europeană și, în sens larg, pentru pacea și securitatea regională. INF reducerea riscul ca rachetele nucleare cu lansare de la sol să ajungă în capitalele europen sau spre alte obiective europene. Tratatul INF e istorie.