Astăzi, într-un mod anormal, am reușit să pierd 45 de minute în stații. Este ciudat, ținând cont că, conform programului, autobuzele circulă cam din 10 în 10 minute. Nu știu cum se face, dar am așteptat 35 de minute într-o stație, timp în care nu a trecut niciun autobuz sau microbuz cu care puteam să ajung în sudul orașului.
Surprinzător, erau destul de multe care veneau. Până au dispărut și acelea. În schimb, pe Strada Cuza Vodă am văzut vreo patru autobuze trecând, grupate două câte două. Pe cealaltă parte ( Bulevardul Unirii, proaspăt deschis în zona Pieții Unirii) era cam aceeași situație. Pe unul erau goale, iar pe altul erau pline.
Mai pricepe cineva ceva?
Am așteptat, am așteptat și am așteptat, până am renunțat. Programul de azi este foarte încărcat și mai puteam să îmi permit să mai stau. În plus, în cele 35 de minute, aș fi putut fi deja acasă. M-am dus la următoarea stație. Situația s-a schimbat: a trecut după vreo zece minute un autobuz . Era unul în care erau mult mai multe persoane decât ar fi fost permis. Practic, oamenii erau mai înghesuiți acolo ca sardinele într-o conservă. Și somalezi ar fi fost mai puțini…
Când am văzut îngrămădeala, am fugit. Recunosc că regret timpul pierdut, însă am preferat să merg pe jos, decât să respir un aer groaznic în autobuz, să stau îngrămădit, să primesc coate, să fiu înjurat, călcat pe picioare ș.a.m.d.
Finalul este cu happy end: am ajuns acasa, scriu acest articol pe blog despre situația întâmpinată și, data viitoare, voi sta în stație nu mai mult de cinci minute.