1 decembrie într-un regim hibrid

Este primul 1 decembrie după mai bine de două decenii în care România nu mai este catalogată ca o democrație, ci ca un regim hibrid. Este singurul astfel de caz din Uniunea Europeană, dovadă că apartenența la UE nu oferă o plasă de siguranță împotriva tendințelor anti-democratice.

Alegeri libere și corecte doar dacă iese cine trebuie, separația puterilor în stat doar cu aprobare și când nu deranjează, protecția drepturilor minorităților pe hârtie și fără a discuta de abuzurilor din trecut, libertate de exprimare după cum zice statul în limitele strategiei naționale de apărare, pluralism politic cu toți la guvernare, participare publică cu note de observație, libertăți civile cu mesaje scanate, libertatea de adunare doar până la ora 23.00 și cu notificare în prealabil, libertatea presei în limitele punctajului și finanțării de la partid, accesul la resurse publice dacă ești nepotul prim-ministrului, taxare doar pentru cei fără reprezentare, și multe altele.

Absența pluralismului politic este probabil cea mai îngrijorătoare evoluție. După jumătate de an, nu este nicio diferență în privința programelor propuse, dacă există, între cele șase grupări aflate la guvernare. Vor spune că prioritatea este PNRR-ului (lăsând la o parte că au pierdut o treime din fonduri), motiv pentru care este dată la o parte democrația electorală, însă este un pretext dacă atragi atenția asupra modalităților aberante legate de cum au fost cheltuite multe sume din acest program și asupra contribuțiilor minime ale acestui program la creșterea economică. Ar fi fost democratic să indice și care sunt sursele deficitului bugetar ajuns de patru ori mai mare decât al Rusiei, pentru care au crescut TVA-ul deși au promis în campanie că nu îl vor crește, dar sunt așteptări prea mari în materie de transparență.

Poate la următorul 1 decembrie situația va arăta mai bine…