Cum moare presa scrisă…

Cred că am făcut o mare greșeală, deoarece presa scrisă chiar a murit.

Ei, bine, aminteam acum ceva timp de greșelile din publicitate făcute de presa locală. Este momentul, acum, să luăm concurența la purificat care a greșit. A călcat mai mult decât strâmb în ultimul număr.

Astăzi, mâncând într-o pauză, un ștrudel cu măr la Roman’s, am fost atras de ziare. Aveam 30 de minute de pauză și nu prea aveam ce face. Între timp, a ajuns pe mâna mea, întâmplător, un ziar: Monitorul de Vrancea, nr. curent ( sâmbătă-duminică, 15-16 octombrie 2011). Ca să vezi: ăsta e articol de primă pagină, atât pe site, cât și în versiunea tipărită.

Mai exact, cea mai importantă știre din acest ziar local care se vrea a fi unul de primă mână în județul Vrancea, a preluat modelul CanCan: prost gust, neimportanță, sâni. Ce mă interesează pe mine că nu-știu-cine face videochat? So, what?Articolul acela, pe lângă faptul că este super amuzant prin nonvalorile promovate, dăunează foarte grav. Vedeți rezultatele de la Bac ( doar Bianca lu’ Bote e mai populară ca Emil Cioran, Eugen Ionesco, Nichita Stănescu și alții la un loc). Probabil, scopul său nu a fost decât mediocritatea atragerii unor click-uri/cititori.

Nu pricep cum un asemenea articol poate fi considerat headline. Serios, acum, chiar așa s-a ajuns? CanCan nu este un model, ci un eșec, însă unul care atrage românii. Autorul este Andrei Șerban, iar articolul este categorizat ca „Inedit”. Trist.

În ultimul timp, chiar există o suferință în domeniul calității și informării. Numai există oare creatori de conținut de calitate, educativ sau informațional? Sunt atâtea evenimente care au loc în Focșani și despre care aflăm din ziare doar după ce au avut loc.

În concluzie, presa scrisă, deși moartă, își continuă procesul de degradare prin articole despre „how to chat, videochat” și nunțile unor persoane…