Unde sunt papagalii?

Unde sunt papagalii?

Guvernul Orban și PNL se pregătesc de un tun economic, în atmosfera de clientelism, corupție și netransparență cu care ne-a obișnuit în ultimul trimestru. De data aceasta este vorba de contractual pentru informatizarea ANAF, unde nimeni nu poate spune că nu este nevoie de o reformă profundă. Problema este că reforma profundă nu se face peste noapte și nu se face încălcând legea, cu sau fără avizul camarilei prezidențiale din CSAT.

Planurile au fost dezvăluite de Florin Cîțu, ministrul Finanțelor Publice, spunând că dorește să ocolește birocrația pentru că nu mai este timp. Merită adus aminte că de 30 de ani nu mai este timp de făcut nimic ca la carte în România, mai ales în zona de administrație publică. Cîțu pleacă de la început cu gândul la a ocoli birocrația, căci aceasta mai are o serie de interese: trebuie să se uite ce scrie și în lege, altfel ajunge după gratii – acesta este scenariul în cel mai cinic caz, cu premisa că beneficiem de o procuratură funcțională.

CSAT e modul în care eu încerc să ocolesc acei funcţionari care stau acolo de ani de zile şi-şi protejează sectorul, să nu îi deranjeze nimeni, să mergem pe încredinţare directă unei companii. Vom avea mai multe companii la care ne vom uita şi vom avea câteva criterii de încredinţare directă, să fie mai rapid, să avem acest soft, să conectăm ANAF la secolul acesta în câteva luni, sper cât mai repede, în martie-aprilie să rezolvăm situaţia”, Florin Cîțu, ministrul PNL al Finanțelor Publice în Guvernul Orban, la Digi 24.

Ce mai contează că legile există tocmai pentru a asigura predictibilitate și mai multă eficiență în alocarea banilor publici pe diferite contracte? Ce mai contează că procedura licitației există pentru a furniza transparență și competiție corectă pe piață? Ce mai contează că problemele instituționale trebuie rezolvate, nu acutizate, dacă vrei îmbunătățirea situației pe termen lung?

La Digi 24, ministrul Finanțelor Publice a transmis destul de clar că prețul nu îl poate spune, că urmărește ocolirea birocrației, că scopul este întrebuințarea directă. Ocolirea birocrației înseamnă  indirect ocolirea legii și ne trezim guvernați după ureche.

A făcut oare o analiză care să arate că este mai eficientă și benefică o astfel de procedură  în locul licitației publice? Normal că nu a făcut, căci există numeroase cazuri în România în care achizițiile directe au ascuns comisioane pentru diferite grupuri de interese, unele care au finanțat și PNL/PDL, cu o largă complicitate politică la comiterea unor abuzuri și acte de corupție. Faptul că interesul public a fost vandalizat a fost dovedit în timp, când serviciile respective s-au dovedit a fi un eșec.

Ministrul sare peste faptul că este nevoie de o dezbatere publică serioasă privind condițiile tehnice ale softului, că softul nu rezolvă problema de alocare fără intervenții pe alte dimensiuni – precum calitatea reglementării, calitatea și cantitatea resurselor umane și a managementului, printre altele. Dezbatere care lipsește și este ocolită.

Partea cu urmărirea mai multor companii este praf în ochi, spus practic, căci nu există niciun control asupra condițiilor de piață. Licitația publică oferea acest control printr-o liberă competiție între cei interesați. Limita pericolul unor înțelegeri între companiile de pe piață care ar putea oferi serviciile respective sau între acele companii și politicieni, ambele situații fiind ilegale, dar dificil de demonstrat într-un stat paralizat în fața infracțiunilor economice.

Nu este prima data când Guvernul Orban ocolește legea și când alocă discreționar bani publici spre anumite companii, fără a explica acest lucru. Recent, am avut cazul unor contracte realizate la nivelul Ministerului Apărării în ultima zi din 2019 cu o companie industrială italiană, contract despre care contribuabilii români au aflat de la compania italiană, nu de la cei care aveau datoria să justifice achiziția și să publice detaliile, autoritățile române.

P.S.: În ultimii doi ani, un alt politician era criticat și luat în vizorul opiniei publice pentru unele afirmații și pentru încurajarea unor practici. Respectivul încerca să ocolească „statul paralel”. Se numea Liviu Dragnea și era criticat de mulți papagali. Acum, papagalii tac, la fel ca politicienii opoziției de atunci sau de acum care ar fi trebuit să urmărească și interesul public, nu doar strategia de realegere. 

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.