Un nou an universitar. Personal e bine, practic e rău.
Dacă anul trecut pe timpul acesta eram în Granada, studiind deja de trei săptămâni, astăzi, practic, a început ultimul an din ciclul de licență. Doi ani au trecut pe repede-înainte, cu multe experiențe și cu multe inițiative. Recunosc că îmi doream să prind momentul acesta, dat fiind că a fost o vară lungă, în care am trecut prin trei programe de internship, învățând din fiecare și, mai bine spus, consolidând ceea ce învățasem, și aplicând.
Începutul anului universitar reprezintă un prilej pentru a termina o serie de proiect începute anul acesta, de a mă axa pe lucrarea de licență, de a pregăti noi inițiative și, desigur, de a medita la planurile de viitor, dat fiind că 2016 este un an mare. Mă bucur să văd că mi-am îndeplinit toate obiectivele pe care mi le propusesem pentru anul 2015, motiv pentru care mă uit spre mai departe.
Închei această actualizare gândindu-mă la modul exponențial cu care descrește calitatea în învățământul superior românesc: înființare de academii de dragul funcțiilor, distribuirea a zeci de mii de diplome universitare obținute prin cursuri neacreditate, lipsa corelării programelor dedicate pieței cu aceasta, incorecta evaluare de către autoritățile naționale a instituțiilor, tolerarea și promovarea plagiatului, facilitarea accesului unor profesori nepregătiți, slaba pregătire a studenților și lista poate continua.
Sistemul poate sa-ti puna o paine in mana, dar nu te face om.