Trei întrebări privind Comunitatea Politică Europeană

Încercările de a defini comunități politice bazate pe state, care împărtășesc valori comune, nu este una nouă, din contră este milenară, cu numeroase exemple în trecutul recent. Uniunea Europeană a fost și o comunitate politică, Consiliul Europei rămâne o comunitate politică europeană, Se poate spune celor două formate, de exemplu, că sunt organizații internaționale, fiind nevoie de un format informal, care să ofere spațiu de dialog liderilor europeni. Deloc întâmplător faptul că a avut loc în preajma unei reuniuni informale a Consiliului European.

Comunitatea Politică Europeană are la bază ideea președintelui francez Emmanuel Macron, promovată intens în ultima jumătate de an, și urmărește să încurajeze cooperarea și dialogul politic pe teme de interes comun și să contribuie la consolidare seucrității, stabilității și prosperității pe continentul european. Momentan, nu are planuri de instituționalizare, dar vedem ce va fi pe viitor, căc și alte ințiative nu își propuneau să devină organizații propriu-zise, dar realitatea arată altceva. Este o platformă de coordonare politică. Pacxea și securitatea, în special răzobiului Rusiei în Ucraina, și criza energetică. Următoarele reunini ale Comunității Politice Europene vor avea loc în Moldova, Spania și Regatul Unit. Doar participanții știu ce s-a discutat, aflăm câteva informații din comunicatul Administrației Prezidențiale, unde se vorbește inclusiv de generarea acestei platforme pe fondul realinierii geopolitice forțate de războiul din Ucraina. Realinirea este o realitate, după cum am mai scris după eșecul negocierilor asupra arhitecturii de securitate europene din decembrie 2021, războiul fiind rezultatul eșecului unei soluții diplomatice pentru gestionarea diferențelor.

Dublează activitatea Consiliului Europei?

Consiliul Europei a apărut la Londra în 1949 și, în prezent, reunește toate statele membre ale Comunității Politice Europene. Rusia a fost exclusă pe 16 martie 2022, după 26 de ani de apartenență, iar Belarus nu a fost niciodată stat membru din cauza situației drepturilor omului din această țară. Scopurile sunt cvasi-identice. Nu există nicio arie politică care să nu fie acoperită de formate de cooperare europene deja existente, dar acestea sunt, însă, mai puțin cuprinzătoare. Consiliul Europei permite introducerea de formate de dialog inclusiv la nivel de șefi de stat și de guvern, nu este o problemă. Inclusiv pe latura militară nivelul de cooperare existent acum în UE, cu geometrie variabilă, permite implicarea unor state din afara UE, ceea ce se întâmplă. Mai mult, Europei valorice sub un singur format riscă să fie doar o operațiune de imagine, căci, deși sunt împreună, neînțelegerile dintre aceștia sunt separate. Turcia și Franța încă se confruntă în Mediterana și în Libia, printre altele. Uniunea Europeană și Regatul Unit nu și-au rezolvat problemele, Polonia scrie istorie revizionistă în disputele cu Germania, printre altele. Ce va face Comunitatea Politică Europeană în afară de discuții și dezbateri prea largi pentru a fi eficiente? Mai mult, există un risc de a submina Consiliul Europei, care oferă garanții în promovarea păcii, drepturilor omului, statului de drepturilor fundamental într-un mod susținut, are chiar și o dimensiune parlamentară, implică societatea civilă, nu este doar interguvernamentalism. Este o imitație a cooperării asiatice similare, care nu a reușit să livreze vreun rezultat în peste trei decenii, reușind doar să genereze dezbateri despre ce este Asia în marja reuniunilor? Cum se raportează la terți?

Este o manifestare a autonomiei strategice europene?

Formatul este construit în jurul Uniunii Europene. A plecat la invitația președintelui Consiliului European, după ce anterior Președinția franceză a Consiliului UE anunțase această inițiativă. Reunește partenerii europeni ai Uniunii Europene, cu care există diferite formule de cooperare. Rusia și Belarus sunt singurele state cu care dialogul și cooperarea UE cu acestea este la limita inferioară, spre inexistentă. Printre lucrurile care s-au întâmplat în cadrul acestui eveniment a fost inclusiv lansarea unei inițiative franco-germano-olandeze pe tema geopoliticii, care ar putea să aducă o perspectivă (vest-) europeană asupra temelor de interes strategic pentru UE, o perspectivă care ar putea fi diferită față de ceea ce este promovat de Statele Unite. Mai mult, nu au participat doar șefi de stat și de guvern în cadrul primei reuniuni a Comunității Politice Europene, ci și reprezentanții Comisiei Europene și Consiliului European. Astfel, Uniunea Europeană ocupă rolul central în Comunitatea Politică Europeană. Această perspectivă oferă anumite direcții de dezvoltare, căci poate menține coalițiile externe pe teme de interes fără a mai negocia bilateral și mai menții și alți parteneri aproape, cum este cazul Regatului Unit. Însă este riscant, întrucât prea multă UE în acest dialog riscă să alieneze alți parteneri care nu se pot alinia atât de mult proiectului european.

Poate fi exclus cel mai mare stat european?

Comunitatea Politică Europeană nu oferă o soluție problemelor de securitate ale Europei. De ce? Exclude cel mai mare stat european, cea mai mare forță militară europeană și cel mai mare furnizor de materii prime pentru Europa nu doar din acțiunile de dialog și cooperare politică și economică, dar și din arhitectura de securitate europeană. Mai mult, la granițe, sunt promovate interese divergente, ceea ce crește riscul de conflict. Dacă acum un an erau discuții privind stabilirea unei arhitecturi de securitate europene, astăzi deja vorbim de cel puțin două aranjamente, dintre care cea cu capabilitățile cele mai mari în afara Comunității Politice Europene. Din punct de vedere al securității, Europa devine la fel de relevantă ca Asia de Est, fără niciun cuvânt de spus în afacerile globale. Cazurile anterioare de excludere a actorilor relevanți din aranjamentele de securitate nu au dus decât la împărțirea Europei sau la războaie, în ultimul caz vorbin de situația de dinainte de a fi inventată și folosită arma nucleară. Mai mult, deși în ultimii ani Rusia a optat pentru orientarea către Asia și pentru definirea sa ca entitate euroasiatică, a continuat să contribuie la desfășurarea unor amenințări hibride, inclusiv pe teritoriul european, dovendind că nu sunt împărtășite o serie de valori fundamentală, dar păstrând o moștenire identitară. Poți să excluzi cel mai mare stat european, a patra economie europeană, cea mai mare forță militară europeană, cu care împarți și unele elemente comune identitare din Comunitatea Politică Europeană, fără a accelera o serie de tendințe de defragmentare și conflict? Poți face acest lucru când reunificarea Germaniei s-a făcut cu participarea URSS?

Aceste trei întrebări sunt definitorii pentru viitorul Comunității Politice Europene.