Sri Lanka și lecția falimentului agriculturii organice

Autoritățile de Sri Lanka, aflate în prăpastie în urma administrării defectuoase a țării, au anunțat angajamentul de a menține politica prin care 30% din terenul folosit pentru cultivarea de orez este destinat pentru agricultură organică. Anunțul rămâne intrigant întrucât este considerată una dintre politicile care au trimis economia țării în colaps, împreună cu alți factori, pe fondul unui populism deja celebru.¹

În primavara lui 2021, președintele țării a luat decizia radicală de a interzice fertilizatorii sintetici (chimici) și pesticidele cu câteva justificări: 1) reducerea cheltuielilor cu importul acestora; 2) reducerea impactului advers asupra sănătății și mediului. Măsura a fost sprijinită și de societatea civilă și de mai multe grupuri internaționale. Demersul este sprijinit de subvenționarea îngrășămintelor organice și de controale draconice asupra celor care sunt considerate organice. Mai mult, retorica este cunoscută, anume că folosirea îngrășămintelor chimice nu este conformă cu practicile agriculturii tradiționale din Sri Lanka, aceste practici reflectând „sisteme alimentare sustenabile” (în traducerea românească, „roșia românească este mai bună, mai sănătoasă, mai roșie”).

Măsura fusese chiar o promisiunea președintelui din campania electorală făcută fermierilor de a face tranziția la agricultură ecologică în zece ani, gândită de o serie de tehnocrați populiști, cu credențiale dubioase. Cum a funcționat?

Interdicția aplicată „chimicalelor și pesticidelor” a condus imediat la reducerea cantităților și creștera prețurilor. Trecerea a două milioane de fermieri de la beneficiile agriculturii industriale la cea organică a avut implicații imediat asupra reducerii productivității. Producția de orez a scăzut în doar șase luni cu 20%, fiind vorba de o țară cu o tradiția recentă de suficiență în producția de orez și ajungând să importe orez. Această evoluție a dus la eliminarea haotică, irațională a unor restricții privind utilizarea îngrășămintelor industriale, ceea ce a dus și la mai mult arbitrar. Și alte măsuri de compensare au avut deficiențe, de la subvenții țintite inadecvat. Prețurile alimentelor de bază au crescut cu 50%.

După un an, Sri Lanka, statul a cărui creștere a productivității agricole în a doua parte a secolului trecut a permis progresul economic și social, raportează înjumătățirea producției alimentare, conform datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO). Doar producția de orez a scăzut cu 40% în sezonul 2021-2022. Au fost afectate și alte producții – ceaiul, de exemplu. În prezent, 9 din 10 familii sar peste mese sau reduc porțiile de mâncare pentru a face față situației actuale. Alături de creșterea prețurilor petrolului, de corupția generalizată, de familii politice care conduc un regim autoritar, și de alte câteva șocuri recente, Sri Lanka a trecut de marginea prăpastiei fără să se oprească.