Soluții pentru o guvernare democratică a rețelelor sociale

Soluții pentru o guvernare democratică a rețelelor sociale

Salvarea spațiului public digital în fața concentrării economice și politice este o provocare, mai ales că vorbim de protejarea drepturilo și libertăților fundamentale. Faptul că rețelele sunt spații publice digitale este ignorat, deși avem hotărâri ale curților americane și europene în acest sens. Sunt tragice imaginile în care societatea civilă salută micșorarea spațiului civic pentru că a auzit că Donald Trump e răul absolut/a instigat la violență, deși nu există nicio probă/nu este din grupul nostru/avem alte preferințe politice/alte motive întemeiate.

Când Facebook și Twitter cenzurează, este un caz clasic de micșorarea a spațiului civic și politic. Se restrânge în acest caz asemenea momentelor în care protestatarii din regimurilor autoritare sunt luați cu duba în urma unor demersuri pașnice și nu mai ai posibilitatea să revii în locul respectiv. Este și o restrângere a spațiului politic, căci, printre altele, dacă nu ești în grupul potrivit, mesajele tale vor fi penalizate de cenzori sau de algoritmi. Vorbim de algoritmi neauditați, diferit față de alte fenomene în ai o autoritate publică care face inspecții și verificări aprofundate, emite avize. Este așadar și această dimensiune a opacității.

Dar cazul de răstrângere a spațiului civic și politic în afara statului de drept de către Big Tech merge mai departe – de la achiziționarea posibililor competitori la expulzarea acestora din spațiul digital. Inhibă activ competiția sub motive absurde. Dacă nu primești autorizație pentru a protesta în Piața Victoriei, probabil vei putea să faci acest lucru în Piața Universității sau în Piața Constituției, chiar și în față la Controceni. Dacă vrei să treci de la Facebook la Parler, Amazon întrerupe contractul comercial pentru servicii de cloud sub pretextul revendicărilor grupului „Angajații Amazon pentru justiție climatică”. Dacă vrei să treci de la Twitter la Gab, s-ar putea să îți meargă mai încet acest serviciu accesat din browserul Google Chrome față de alte browsere, din informațiile transmise de unii comentatori.

Numeroși comentatori amintesc argumentul că oricum ești liber să trimiți emailuri, să mergi pe o rețea obscură, să publici pe alte site-uri, să scrii pe hârtie și așa mai departe. Dar această soluție ignoră un aspect esențial: rețelele sociale sunt mediul în care există spațiu public digital – în ele, între ele, indiferent de ele. Chiar și instituțiile publice recunosc acest lucru când încep să comunice acolo. Ideea de a spera că vei putea să generezi un spațiu public de dezbatere și deliberare refugiindu-te pe un vârf de munte după ce ai fost interzis într-o piață publică dintr-un oraș nu se susține.

Să presupunem că Trump a fost eliminat de Facebook pentru așa-zisa instigare la violență (deși nu există mesaje concrete care să arate acest fapt și știm că extremiștii există dincolo de politica de partid); la câteva zile a fost suspendat și Ron Paul, un fost congressman republican – nici nu știe pentru ce face, care este cauza, ci doar că i-a fost oprit accesul fără avertismente în numele „standardelor comunității”. Aceste standarde ale comunității aduc foarte mult cu un motto al unei nuvele a lui Costache Negruzzi, „Capul lui Moțoc vrem…”. Iar în acest moment ești eliminat civic, politic și economic din social media de către managementul/proprietarii platformei, aceștia fără a răspunde în fața nimănui, iar tu fără nicio posibilitate de apel.

S-a vorbit enorm după 2016 despre rolul social media în influențarea rezultatelor alegerilor. Tema este chiar mai veche, având discuții serioase și în 2012, dar nu a adus la vreun rezultat.  Se vorbește și acum, dar se fuge de soluții, deși există. Câteva idei le prezint mai jos. Menționez că mă voi raporta la zona de platforme digitale/rețele sociale, nu voi intra în problemele mai grave care pot fi generate prin abuzuri la nivelul furnizorilor de servicii de internet sau servicii de cloud, unde, teoretic, ar trebui să fie niște clauze contractuale solide pentru care se poate apela la arbitrare și justiție. De asemenea, aceste soluții nu sunt reciproc exclusive.

• Concurență pe piața social media

Practicile anticoncurențiale ale giganților din social media sunt recunoscute. S-a ajuns la un nivel în care o lume de aproximativ opt miliarde de oameni este împărțită în aproximativ două sute de țări și două tabere tehnologice în spațiul digital, ambele cu o putere monopolizată privat și supusă unor oligarhii.

Familia Facebook include și WhatsApp, Messenger și Instagram, formând un tot economic. Cazul recent al suspendării președintelui Donald Trump, votat de 75 de milioane în cadrul unor alegeri libere, a arătat nivelul de coordare între Facebook, Twitter, la nivel de platforme digitale, Google, Amazon și altele. Au blocat crearea unei alternative. Dacă ne uităm pe numărul de utilizatori, vedem că acest cartel este dominant.

Apariția competiției se face pe cale naturală, organică, sau forțat, prin intervenția legislatorilor direct sau indirect. Alternativele sunt limitate ca potențial în acest moment. Parler și MeWe încearcă să facă acest lucru pe cale organică, naturală, dar perspectivele de viitor nu sunt prea bune când vine vorba de consolidarea unei alternative reale în spațiul euroatlantic. Se pot impune diferite limite pentru a micșora potențialul de creștere (un miliard de utilizatori activi lunar pentru rețelele tip Facebook? este o idee la întâmplare care descurajează aglomerările; sunt și alte posibilități care nu ar afecta modelul de business și ar reduce monopolul unei platforme/al unui cartel digital).

• Servicii de utilitate publică

Ideea transformării platformelor foarte mari în servicii de utilitate publică circulă de câțiva ani în spațiul public. Oponenții ideii spun că problema cea mai mare este cum asiguri acest lucru și critică intervenția statului.

Se poate genera un model de  funcționare pe principii de piață asemenea furnizorilor de servicii de energie electrică. Singapore poate oferi un exemplu prin sistemul unic de locuire, dar cu unele roluri inversate. Nu intri pe modelul de afaceri, nu ai nicio treabă cu deciziile managementului, dar te asiguri că ai o cartă pe care acestea le respectă și că răspund public.

• Dezagregarea marilor platforme

Dacă dezagregarea funcțională începe să apară, cel mai bun exemplu cu reacția la dezvoltarea unui instrument de redistribuire transfrontalieră a avuției precum Libra de către Facebook, la ideea spargerii efective a marilor rețele s-a renunțat repede.

S-a trecut repede peste modelul Standard Oil, deși poate oferi niște perspective interesante. Rămân tot companii private, active, dar și competitive. Un Facebook pentru zonele de coastă din SUA, unul pentru restul statelor de pe acolo, unul pentru Uniunea Europeană, altul pentru America Latină.

• Portabilitatea utilizatorilor

Ideea de a-ți porta datele de la o rețea la alta este una interesantă. Totuși, nu în varianta descrisă de Francis Fukuyama în Foreign Affairs, în care propune un middleware – acesta ar crea un alt monopol inutil într-o economie digitală. Este un model comparat cu mobilitatea între furnizorii de servicii de telefonie a numerelor de telefon. Este posibil? Da. Soluții pentru impulsionarea implementării stau fie la adoptarea unui standard în mod autonom de către platforme, fie la legiferarea acestui standard.

• Garantarea răspunderii publice

Sunt mai multe variante. Nu intru în problemele ridicate de liderii politici francezi și germani.

Pe scurt, acces la justiție pentru cei lipsiți de libertate digitală.

Problema cea mai mare aici nu este pentru Trump și alții cu resurse, ci pentru cei mici, care nu știu în ce jurisdicție să apeleze, care sunt trecuți prin niște termeni și servicii imposibil de înțeles, și descurajați să își obțină dreptate (inclusiv datorită unor costuri prohibitive).

Modalitatea de implementarea nu ar fi dificilă, dar este nevoie de un consens pentru niște reguli de guvernare a social media la nivel internațional. Apoi, poți aplica un sistem de licențiere precum se întâmplă cu obținerea licențelor pentru TV. Nici nu trebuie să fie neapărat la nivel național, dar acestea sunt detalii.

Există și varianta acțiunii unilaterale cum s-a făcut cu legislația privind hate speech-ul și diseminarea de conținut extremist în Europa de Vest, dar dezavantajul rămâne pentru țările mici și medii, unde nu este pierdere pentru companie renunțarea la servicii pentru acele comunități.

• Drepturile și libertățile cetățeniei digitale

O convenție internațională privind drepturile și libertățile cetățeniei digitale ar putea fi un nou orizont pentru democrațiile digitale.

Implementarea s-ar putea face printr-un tratat internațional, obligând statele să garanteze că în spațiul public digital sunt protejate drepturile și libertățile fundamentale.

Modalitatea de implementare ar rămâne la nivelul statelor, dar cetățeni ar avea mecanisme de protecție pentru a nu fi eliminat arbitrar din spațiul public digital.

• Moderarea publică

Ideea aceasta a fost făcută public de opozantul rus Alexei Navalnîi într-un tweet în care lua apărarea lui Donald Trump după ce a fost interzis de Twitter. Pe scurt, să ai o comisie publică care să analizeze cazurile și să ia deciziile, iar acestea să poată fi atacate în justiție. Un fel de CNA, inclusiv cu riscurile de rigoare, pentru rețelele sociale.

La ce nivel se face reglementarea ar rămâne la nivelul legislatorilor. Sunt totuși niște costuri care trebuie suportate și este nevoie de și de existența unor sisteme juridice compatibile acolo unde sunt implementate. Poți să dezvolți ideea în limitele imaginației. Control parlamentar, coparticipare public-privată, folosirea unui sistem decis în principal de companie, dar obligat să respecte niște criterii și auditat public în mod constant. Lista de opțiuni de moderare publică este lungă, dar aduce un plus de siguranță împotriva micșorării spațiului civic și politic virtual.

• Limitarea serviciilor oferite

Evident că Facebook nu este folosit de toată lumea pentru toate serviciile pe care le oferă sau pentru o mare parte dintre acestea. Această abordare se bazează mai degrabă pe rațiuni comerciale.

Perspectiva poate contribui la apariția de rețele alternative în funcție de funcționalități și servicii oferite. Gândiți-vă că, deși eliminat de Twitter, Facebook și echipa, Donald Trump încă mai poate fi prezent pe YouTube. Am dat exemplul Ron Paul mai sus, dar după ce i-a fost suspendat accesul la pagină de către Facebook a putut comunica grație Twitter.

Serviciile pot fi separate și, în felul acesta, s-ar reduce și concentrarea pe orizontală, oferind, cel puțin teoretic, mai multă libertate. Un exemplu concret ar fi separarea Facebook Groups de rețeaua socială Facebook, de Facebook Messenger, de Facebook Pages și de altele. Microsoft și Google, în serviciile oferite, par că reușesc să facă acest lucru.

---

Probabil mai sunt și alte soluții. Le-am evidențiat pe acestea pentru a aminti că viitorul platformelor digitale nu este deja determinat. Soluții pentru o guvernare democratică a rețelelor sociale există.