Și dacă este bine că Facebook reduce traficul unor publicații

Urmăresc dinamica dintre social media și presa clasică de peste un deceniu. Treptat, presa s-a mutat pe platforme sociale în goana după vizualizări. Vizualizări, nu cititori. Oamenii sunt acolo, prin urmare dă mai bine și pentru publicitate să ajungi acolo. Rezultatele se văd: o dependență nocivă de rețelele sociale pentru buna funcționare a modelului de afaceri, clickbait și reducerea calității informațiilor, toți cititorii puși în același loc pe fondul reducerii calității, publicarea a numeroase articole de o calitate îndoielnică care nu ar intra nici măcar în procedura de aprobare a vreunui ziar nemțesc sau britanic. Existau tabloide și înainte, dar aveau specificul lor, știai că sunt tabloide. Între timp, toate publicațiile s-au tabloidizat, indiferent de conținutul acestora.

Mai mult, tăierea dependenței de cititori a contribuit și la creșterea dependenței de finanțatorii politici. Când vine campania electorală, știi cum se vor plasa, însă dincolo de regulile unei asumări fără rabat de calitate; nu, vine cu transformarea într-o bâtă politică încă din precampanie și chiar și atunci când este vorba de guvernare și de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, statului de drept și a altor principii fundamentale în societatea în care trăim. Practic, totul a ajuns negociabil într-un demers de fabricare a unei opinii publice favorabile. Iar aici apare o diferență fundamentală între propagandiști și jurnaliști, deseori blurată, nuanțată, dar este o diferență care în epoca social media a dispărut, cu efecte asupra bunei funcționări a societății.

Algoritmii Facebook spun „respectați standardele noastre sau aveți traficul diminuat”. Sunt algoritmii unei rețele sociale care, din punctul meu de vedere, are o importanță sistemică de interes public. Doar că nimeni nu cere transparentizarea algoritmilor sau sunt marginali cei care fac asta. De cealaltă parte, și Facebook are dreptate spunând că are și acesta de respectat un model de business. Este o companie privată care trebuie să livreze niște rezultate trimestriale acționarilor, clar cuantificate. Modelul de business se schimbă, se folosește de comportamentul și preferințele utilizatorilor, uneori fără ca aceștia să fie conștienți, ceea ce ridică probleme de etică și nu numai. De la o rețea socială pentru studenți, acum îți oferă servicii de publicitate, de divertisment, un marketplace, un director pentru căutarea de locuri de muncă, servicii de marketing, vremea, costul acceptabile întrucât este o companie înregistrată legal în Irlanda, chiar și un portal de dating. Era un moment în care își recomanda chiar și știrile pe care să le citești, asemenea unui minister al adevărului. Facebook nici măcar nu este singura rețea socială care face acest lucru.

Bun, veți spune, dar toți prietenii mei sunt pe această rețea, nu pot să plec. Grupurile de la universitate sunt tot aici, nu pot să plec. Știrile le citesc tot de pe Facebook. Aici nu este problema Facebook. Ceea ce programatorii Facebook fac, sub coordonarea conducerii și a acționarilor, este din categoria clasică de inginerie socială. De acord cu aceste mecanisme dăunătoare fără vreun dubiu pentru societate este acceptat și de politicieni, și de firme, chiar și de media până când se vede cu traficul tăiat. Viața este dincolo de Facebook. Provocarea este de a construi rețele sociale dincolo de Facebook (folosind de data aceasta definiția clasică a rețelelor sociale). În alte părți a început deja separarea de Facebook. Cei care vor să își mențină o parte din avantajeze au altă abordare: migrarea spre rețele alternative. Sunt soluții și soluții, însă depinde de decizii luate individual, în cazul persoanelor, sau colectiv în cazul persoanelor juridice cum sunt și companiile de media (sau asociații nonprofit, dacă e vorba de G4Media.ro).

Istoric, presa a făcut un salt la un moment dat de la „jurnalismul galben”, în general cu o serie de caracteristici despre care am putea spune că sunt de proastă calitate. Rațiunea acelei mode era bazată tot pe un model de business în care se încerca ajungerea la cât mai multe persoane, în dauna definirii unui grup țintă și a unui model de business pentru care grupul țintă, de ce nu, să plătească sau să identifice posibile finanțări. Cu venirea Facebook, acest trend a revenit. Doar că are și capcana faptului că publicațiile de media nu sunt doar canale acum, ci și utilizatori ai unui canal mai mare de transmitere a informații, care are propriile sale reguli și mecanisme, precum și propriele sale obiective economice de atins. Las deoparte obiectivele politice, căci ne amintim bine cum Trump a fost numit și președintele rețelelor sociale înainte să fie banat fără drept de apel.

Să nu uităm că pe vremea ziarelor clasice, ca cititor, te abonai la ziar, nu la mașina care le aducea în localitate pachetul de ziare sau la poștașul care le aducea la scară. Acum puține mai sunt publicațiile care au abonamente, chiar și digitale. Mai mult, goana după mediul în care se află posibil cititorul a venit cu pierderi de calitate (nu am vorbit de mecanismul de publicare instant, în general dăunător unei dialogului și unei dezbateri echilibrate). Atunci, drumul folosit de mașină sau de poștaș pentru a circula era un bun public, acum platforma Facebook se bazează pe o serie de algoritmi și pe interese private. Este timpul publicațiilor să își recupereze terenul și să recunoscă că au greșit în momentul în care au ales sclavia față de Facebook pentru mai mulți cititori. Încă nu au ajuns să scrie direct pe Facebook, deși rețeaua a încercat să facă acest lucru. Încă nu este prea târziu să fie alături de rețelele de publisheri europeni care au fost puternic criticați de cei din România pentru critica pe care aceștia o aduceau Facebook-ul. Uite că povestea ajunge mai departe, și cu cei din România aflați sub o dependență nocivă față de Facebook, lăsați fără consumatori care să apeleze direct la publicație, și, evident, și pe o poziție problematică din punct de vedere al posibilităților de finanțare. Consumatorii de informație s-au dus pe Facebook, acum trebuie recuperați cumva.

Personal, știu cum e: aveam la un moment dat 3.000 de vizitatori unici pe zi, acum am 10.000 pe lună, dar am renunțat să scriu pentru algoritmii Facebook, pentru algoritmii Google (din păcate se scrie mult pentru algoritmii de optimizare în rezultatele motorului de căutare Google), schimbându-se și interesele asupra modului de a face blogging.