Se poate și mai jos în politica românească? Se poate

Se poate și mai jos în politica românească? Se poate

Coaliția care a guvernat România în ultimul an a avut două, trei sarcini principale. Una ținea de vaccinare. Europa este la 77% ca vaccinare a adulților. România este la 33%. A doua mare sarcină era pregătirea Planului național de redresare și reziliență, născut prin multe chinuri, făcut în mare parte prin contribuția experților europeni, căci administrația românească este bună doar de pus pilele de la partid. PNRR-ul trimis inițial la Bruxelles a șocat pe toată lumea prin lipsa de profesionalism. Totuși, un plan de 30 de miliarde de euro. Altceva remarcabil ce trebuia făcut? Probleme uzuale care au nevoie de soluții punctuale, astfel încât să nu mai fie încă WC-uri în curtea școlii. Câte mii mai sunt de făcut? Și așteptarea unei guvernări raționale, una care să nu meargă la înainte cu măsuri record de proastă administrație, așa cum a fost cazul PNDL-urilor, niște programe necesare, care au livrat rezultate în unele locuri, dar care au fost adevărate scheme de corupție în altele.

Așa că situația a explodat în câteva zile. Dorind să cumpere voturile colegilor de partid, prim-ministrul ex-pușcăriaș Florin Cîțu s-a gândit să decidă deja forma programului de dezvoltare locală pentru următorii 6-7 ani. Cum urma să arate? Fix ca celelalte, cu aceleași probleme, doar redenumit cu numele unui recunoscut inginer. Costul? 10 miliarde de euro la prețurile curente. Cum și când vor fi livrați banii? Nu se știe, chiar prim-ministrul spunea că anul acesta și anul viitor s-ar putea să nu fie alocări. Și de unde urgența atunci? Congresul PNL din 25 septembrie 2021, unde Cîțu și camarila au nevoie de voturile colegilor mai pragmatici (în unele cazuri, să nu confundăm pragmatismul cu corupția). Proceduri legale de aprobare? Fundamentări adecvate? Analiză de impact? Ce sunt astea? Nu vrea un ministru să semneze? Îl dăm afară și numim un interimar prezent într-un dosar penal la Justiție. Este și doctor în ceva, ceva ce este secret. Și cu niște mandate deplorabile la alte două ministere înainte. Nu avizează directorul din minister? Ce-i asta? Ministrul interimar, numit cu riscul ruperii coaliției cu care guvernul fusese mandatat să guverneze, face ce face, iar directorul își dă demisia. Înlocuitorul semnează un act care probabil va fi ilegal. Și nu este tot. Mai iese în declarație publică și prim-ministrul să amenințe partenerii de guvernare cu bâta anticorupției, dacă nu acceptă să facă ceva ilegal. De aici apare și tema cealaltă.

Controlul procurorilor. Problema numirilor nu este nouă, ci cunoscută de ani de zile. Era chiar o preocupare pentru toată lumea. Riscurile controlului magistraților de politic sunt cunoscute. În consecință, este imposibil de crezut că decidenții nu cunoșteau că în Ministerul Justiției s-a declanșat o procedură. Prin urmare, calitatea procedurii trebuia să fie dincolo de orice dubiu. Este chiar greu de crezut că s-a trezit președintele după săptămâni bune, auzind că o instituție își face datoria … instituțională și declanșează procedura de selecție și că a trecut atât de mult timp încât scandalul apare tocmai când pot fi publicate numele celor înscriși în competiție. Așadar, era timp de dialog pe această temă. Altfel, situația devine de un comic penibil. Nu înseamnă că avocatul lui Radu Mazăre, prins cu niște scheme ilegale pe la Constanța, ar fi un înger. Nu, înseamnă că vorbim de o procedură destul de importantă care trebuia organizată dincolo de orice dubiu. Vorbim totuși de selecția, printre altele, a procurorului-șef de la parchetul anti-crimă organizată. Este o problemă cu partizanatul politic în rândul procurorilor? Da, dar este o altă temă și nimic din programul de guvernare nu soluționează această problemă, soluțiile sunt altele.

Se poate și mai jos. De la cabinetul prim-ministrului Florin Cîțu pleacă o informare către organizații internaționale în care prim-ministrul care și-a pierdut informal sprijinul parlamentar acuză opoziția că își face datoria constituțională. O trimite către SUA, UE, Israel și alte state europene. Sunt curios cu ce antet a plecat. Dacă este tot al Guvernului, dacă este al PNL și plecat de la Guvern, dacă este al antetului de „înalt reprezentant al Guvernului” al celui care a trimis informarea. Mesajul arată că actualii guvernanți nu înțeleg jocul de democratic, după ce în momentul care a declanșat criza au arătat că nu înțeleg și nu au niciun pic de respect pentru ideea de stat de drept. Și așa ajunge să vedem cum PNL spune că a pârât organizațiilor internaționale responsabile de protecția drepturilor minorităților sexuale faptul că pe o temă USR și AUR au fost de acord. Dar PNL este partidul în baronatele căruia referendumul pentru modificarea Constituției pentru limitarea preventivă a drepturilor sexuale a trecut pragul, este partidul care a votat aproape în unanimitate interzicerea discuțiilor în mediul academic despre gen, și a făcut campanie activă pentru CpF (ceea ce nici Liviu Dragnea nu a făcut). Curată credibilitate.

Sunt sigur că urmează ceva ce va fi și mai jos. Deja nivelul republicilor bananiere a fost depășit de mult timp. Pe termen lung, jocurile acestea sunt toxice. De la construcția democrației în România s-ar putea să ajungem din nou la chestionarea construcției instituționale de stat din România. Desigur, dacă mai rămân vreo zece milioane de oameni prin țară, jumătate izolați în câteva mari orașe, tot sub controlul baronilor locali și al unor partide primitive. Închei astfel articolul, deoarece în acest moment statul român este incapabil să livreze rezultatele așteptate de la un stat modern. Aparent nu poate nici să „bată la mașină” într-o bază de date datele pe care le are ale pensionarilor români. Ori să estimeze costurile unui proiect. Sau să reglementeze în mod adecvat domeniul energiei fără să sufere majoritatea populației și fără să fie uitat fondul reglementării respective. Valabil și în alte domenii. Și se vede – nu doar în statisticile internaționale privind competitivitatea din ultimii ani. Liban 2.0 în devenire.