Raportul Global al Fericirii. Cât de triști suntem?

Raportul Global al Fericirii 2015

A ajuns la a treia ediție, după un an pauză. Îmi amintesc că anul trecut căutam ultima publicație pentru a testa o ipoteză legată cu ideea de smart governance și nu găsisem o variantă recentă. Acum, ei, bine, John Helliwell, Richard Layard și Jeffrey Sachs au editat World Happiness Report 2015 sau, în limba română, Raportul Global al Fericirii.

Bunăstarea și fericirea reprezintă criterii care pot ghida decisiv politicile publice. Mai mult, asigurarea unui nivel ridicat de bunăstare ar trebui să fie scopurile principale ale politicilor publice în întreaga lume. Totuși, ne întrebăm dacă politicile țin cont de acest aspect. Emiratele Arabe Unite și-au propus să creeze cea mai fericită națiune. Au o strategie de dezvoltare durabilă admirabilă, cu mult peste ceea ce au putut oferi statele est-europene, asiatice, africane, sud-americane. Deci fericirea poporului poate fi un scop în sine.

Raportul evidențiază câteva zone de pe glob în care fericirea propriu-zisă primește un rol important: Jelisco (Mexic), Santa Monica (California, Statele Unite), Bristol (Regatul Unit). Dezvoltarea sustenabilă se bazează pe pilonul social, pe lângă cei de mediu, economic și politic. Raportul publicat evidențiază formula în care s-a calculat indicele pentru fericire și dimensiunile care au fost luate în calcul. Autorii nu s-au rezumat doar la un set de valori bazate pe aspectele economice. Mai mult, harta fericirii este îngrozitor de interesantă. Au fost luați în ecuație, în principal1, șase indicatori pentru modelare acestei hărți, pe care îi voi enumera, deși explicațiile și teoriile amintite le recomand pentru a fi citite în raport, deoarece sunt un pic mai complexe: PIB/capita, sprijinul social, speranța de viață sănătoasă, libertate de a face alegeri (life choices), generozitatea, libertatea față de corupție.

Ideile și mesajele aduse în articolele din raport și în analizele date pot reprezenta un ghid important în procesul de realizare a politicilor publice. Recomandările sunt fundamentate, iar întreg raportul îl găsiți aici.

Geografia fericirii

Harta este destul de concluzivă. Pe primele zece poziții în topul fericirii se află Elveția, Islanda, Danemarca, Norvegia, Canada, Finlanda, Olanda, Suedia, Noua Zeelandă și Australia. Deloc surprinzător, statele bunăstării creează fericire.

Israel, Costa Rica, Austria, Mexic, Statele Unite, Brazilia, Luxemburg, Irlanda, Belgia și Emiratele Arabe Unite completează pozițiile 11-20 în această ordine. Pozițiile următoare sunt foarte interesante. Diferite sisteme politice alternează, formând un adevărat mozaic. Dictaturi, state cu puternice tradiții de stânga sau de dreapta, monarhii absolutiste, teocrații, foste soviete, state despre care se spune că au un capitalism sălbatic și nu numai se află în top 50.

Trăim în România, o țară tristă

Românii sunt mai nefericiți ca în perioada 2005-2007. Atunci eram pe poziția 81, iar acum pe locul 86 la nivelul globului. Norocul nostru este că nu suntem cei mai triști din Uniunea Europeană. Portughezii, grecii și bulgarii sunt mai nefericiți, dacă urmărim acest tabel.

Vecinii noștri din Republic Moldova se pare că sunt mai fericiți, aflându-se pe poziția 52 în acest top. Practic, cu 24 de poziții mai sus decât noi. Indici mai mari ca noi au state precum China, Iordania, Nigeria, Libia, Rusia, Pakistan ș.a.m.d.

Rămâne acum întrebarea următoare: ne uităm pe datele acestea și pe recomandările din raport? Le va vedea cineva care, eventual, va fi implicat în crearea unor politici publice? Oricum, acum avem o bază statistică de la care să pornim atunci când spunem că suntem triști… ca națiune. Îmi doresc o Românie super fericită într-o Europă super fericită în 15 ani.

1. pe lângă cele amintite, mai sunt adăugate aspecte precum emoțiile pozitive și cele negative, de exemplu [↩]

Madalin Blidaru

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.