Președintele acuză austeritatea promovându-l pe Cîțu
Pe 29 iunie 2021, președintele Klaus Iohannis publica pe Facebook următorul mesaj:
„Criza economică actuală, generată de pandemia de COVID-19, va fi depășită investind banii din Planul Național de Redresare și Reziliență în infrastructură, în proiecte de anvergură, în economia reală, iar pentru români acest lucru se va resimți în buzunar. Acum 10 ani, s-a încercat ieșirea din criza economică globală prin politici de austeritate, dar rezultatul nu a fost unul bun. Am învățat lecțiile trecutului și știm acum că investițiile reprezintă soluția! La nivel european, scopul nostru este să producem bunăstare.”
Aparent, consilierii președintelui sunt de acord cu critica austerității. Nu este o noutate, este o linie de mesaj publicată constant din timpul Guvernului Boc până în ziua de astăzi. Se fac și confuzii între austeritate și disciplină fiscală, echilibru bugetar sau o bună administrare a finanțelor publice. Probabil și Klaus Iohannis crede această abordare, el venind în politica mare pe baza sprijinului USL, iar recent repetând de câteva ori acest mesaj.
Problema apare când în timp ce scrie acest mesaj nu spune nimic despre creșterea cu 50% a datoriei publice sub domnia lui Florin Cîțu la finanțe și la Palatul Victoria. În afară de acuzele față de greaua moștenire nu se întâmplă nimic. Încă nu știm pe ce a mers acea creștere de 50% a datoriei publice. Nu avem publică structura beneficiarilor. Față de orice democrație funcțională, avem zero informații despre beneficiarii reali, cu nume și CUI.
Mai mult, austeritatea nu este opozabilă investițiilor. Austeritatea înseamnă echilibrarea bugetului public prin măsuri de reducere a cheltuielilor și creșteri de taxe. Nu avem în momentul acesta reduceri de cheltuieli, dar avem creșteri de taxe în timp ce prim-ministrul practică double thinking spunând că nu se cresc taxele. Inflația este cea mai evidentă taxă. Afectează pe toată lumea, atât oamenii cu salarii peste medie, cât și pe cei cu pensiile blocate sau cu salariile mediane din România. Mai sunt politicile de înverzire a economiei, mult provocatoare de taxe, impunând bunuri și servicii mai scumpe. Mai poți crește sancțiunile. Sau impozitele locale. Sunt multe modalități de a ascunde creșterile de taxe. Problema apare în momentul în care acestea se întâmplă, puterea de cumpărare scade, lumea trăiește mai prost, pentru că avem austeritatea reală. Adică exact ce face Guvernul Cîțu. Iar cu acele reduceri de cheltuieli este o problemă, căci nu există, cel puțin evoluția împrumuturilor arată că această dimensiune vizibilă, directă, va fi amânată până mai încolo. Așa au făcut și grecii, bazați tot pe statistici false, până când au fost loviți.
Apoi este o problemă cu investițiile. Pentru a genera bunăstare, investițiile publice trebuie să aibă anumite caracteristici. Nu știm ce înseamnă investiții pentru domnul Iohannis. S-ar putea să aflăm că fondurile pentru a ține niște firme pe linia de plutire în pandemie reprezintă investiții, ceea ce nu este adevărat. Programele de sprijin economic din pandemie s-au situat sub multe dintre cele folosite de statele africane. Acum câteva luni, când se terminase cu valul al treilea, eram pe locul 124, parcă, în lume. Și cu 50% creștere a datoriei publice. Iar aici apare o altă problemă, căci vei avea austeritate pentru a plăti dobânzi. Când vei investi în dobânzile datoriei publice la fel de mult ca în educație sau sănătate, este o dovadă de eșec de guvernare. Desigur, nu intrăm în detalii despre ceea ce înseamnă investițiile în aceste domenii, cu costuri record la kilometru de autostradă față de restul Europei, cu marje de profit unice în lumea democrațiilor, cu comisioane generoase și mai nimic ajungând în investiția propriu-zisă. Detalii.
Concluzia este că nu s-au învățat lecțiile trecute. A spune că nu promovezi austeritatea în timp ce faci asta arată doar cât de idiot îți consideri electoratul, încă rămas într-o paradigmă în care suportă orice sau pleacă din țară. Și mai știm povestea cu investițiile și din timpul Guvernului Boc, cu terenuri de fotbal în pantă, fonduri europene trucate, și altele. Tot austeritatea cu investiții, doar că ei își asumau austeritatea pentru mulți și bunăstarea pentru unii, adică ceea ce nu ar trebui să facă un guvern democratic.