Penibilul comparațiilor între UE și URSS privind statul de drept
Ungaria, Polonia și Slovenia se împotrivesc aplicării mecanismului privind statul de drept asupra fondurilor euroepne. Prim-ministrul Poloniei, o imagine folosită de cei care conduc cu mână de fier Polonia pe drumul către o dictatură, a folosit chiar un discurs în parlament pentru a face această comparație (Politico Europe, 19.11.2020). 1,82 de miliarde de euro atârnă acum de cele trei țări. Mai sunt și altele din est care ar spune același lucruri, dar nu au curaj pentru că depind prea mult de fondurile respective.
Ungurii și polonezii conduși de PiS și Fidesz spun că ideea statului de drept este arbitrară. Este fals ceea ce zis, deoarece este stabilit un cadru privind statul de drept care elimină orice urmă, fiind bazat pe indicatori obiectivi, indicatori care reușesc să surprindă ideea de stat de drept în plin: respectarea drepturilor fundamentale, legi drepte și aplicarea legii, justiție accesibilă, răspundere publică, separația puterilor în stat, anticorupție, ordine publică. Dar Polonia și Ungaria s-au remarcat în ultimul deceniu prin regres în privința acestor indicatori, mergând către un regim autoritar. Fără stat de drept nu există democrație. Cele două state s-au transformat în regimuri cleptocratice în care respectarea drepturilor și libertăților fundamentale se face nu în funcție de drepturile și libertăților individului, ci în funcție de decizia majorității, în care răspunderea publică nu există pentru mișmașurile cu fonduri guvernamentale, în care justiția este controlată de politică, deci de partid, în care presă independentă aproape că nu mai există, iar anticorupția funcționează doar ca o bâtă politică.
În Uniunea Sovietică, nimeni nu vorbea de statul de drept, statul constrâns prin legi care respectă fundamentele democratice. Statul era un aparat represiv care constrângea societatea și economia în funcție de voința partidului. De altfel, discuția despre respectarea drepturilor fundamentale acolo nu își are rostul, căci nu le aveai, la fel cum persoanele LGBTI+ sunt eliminate în spațiul public prin lege, după voința partidului, în Polonia, Ungaria, România și altele. Funcționarea justiției în URSS este, de asemenea, o non-temă.
Dar mai important este un element ignorat de liderii autoritari ai Poloniei, Ungariei și Sloveniei ține de faptul că țările lor pot oricând părăsi Uniunea Europeană dacă încalcă principiile de bază ale cooperării europene. Au la dispoziție oricând articolul 50, în baza căruia pot pleca. Regatul Unit a demostrat că se poate părăsi Uniunea Europeană. În schimb, în cazul URSS, dacă voiai să pleci venea invazia trupelor sovietice care spulbera orice inițiativă de „independență”. Este o diferență majoră care este ignorată intenționat de cei care o prezintă.
Polonia, Ungaria, Slovenia și alții care visează bani europeni fără condiționări uită că sunt parte a Uniunii Europene pentru că și-au asumat niște obligații. Obligațiile acelea includ și respectarea statului de drept. Personal prefer să spun respectarea principiilor domniei legii. În schimb, faptele arată că banii europeni sunt folosiți pentru instaurarea unor regimuri autocratice, pentru oligarhia de partid, sunt deturnați de la scopul lor. Iar aici avem una dintre figurile importante ale acțiunii privind condiționarea prin mecanismului statului de drept, anume că această condiționare privind respectarea statului de drept este importantă pentru asigurarea funcționării statului de drept la nivel european.
Altfel spus, că fondurile pentru coeziune, ca exemplu, vor contribui la coeziune, așa cum spune legea europeană, așa cum este mandatat de contribuabilii europeni, și nu la deturnarea acestora de către corupți. În Polonia, partidul este principalul beneficiar al fondurilor europene; în Ungaria, prietenii lui Viktor Orban; în Slovenia, sunt și acolo probleme, Ivan Jansa fiind chiar condamnat la doi ani cu închisoare în trecut, dar salvat de constituționaliștii sloveni în baza unor elemente de formă nerespectate în timpul procesului.
