Nevoia de ‘track II diplomacy’
Dincolo de canalele diplomatice oficiale, există și cele neoficiale.
Uneori, cele neoficiale sunt puse în slujba celor oficiale cu rezultate suprinzătoare: pot rezolva probleme care altfel ar fi fost nerezolvate și, dincolo de acestea, pot menține deschise canale de comunicare care altfel ar fi închise.
Diplomația înseamnă și comunicare, iar canalele neoficiale ajută la menținerea comunicării între două state atunci când pe cale oficială nu se poate. Este bine că există pentru că informațiile pot fi transmise astfel și de multe ori se pot face chiar mai multe decât doar transmiterea de informații, cum este cazul medierii unor conflicte sau purtării unor negocieri. Nu puține sunt exemplele în care rezolvarea unor conflicte dintre părți care nu comunicau au fost rezolvate prin intervenția unor forme neoficiale de diplomație.
Nu mereu agenții acestei „track II diplomacy” sunt evidenți. Uneori sunt cunoscuți: experți recunoscuți pe problematica respectivă, foști șefi de stat și de guvern, diferiți oficiali care nu mai sunt în pozițiile oficiale, oameni de afaceri, dar alteori nu sunt cunoscuți. Problema apare nu când sunt necunoscuți public, ci când nu există, deoarece dispare un strat al canalelor de comunicare care există între două state. Important de precizat și că acest nivel doi, sau agenți ai diplomației neoficiale, nu se substituie celei oficiale.
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.