Nevoia de claritate în privința războiului dintre Israel și Hamas

Nevoia de claritate în privința războiului dintre Israel și Hamas

Ceața definește reacția societății românești, dacă aruncăm o privire asupra reacțiilor de după atacurile teroriste ale Hamas din Israel.

Au fost condamnate, ceea ce este bine, la fel cum este importantă solidaritatea. Aici se oprește logica și morala. Până și Declarația Parlamentului României privind atacurile teroriste îndreptate împotriva Statului Israel și a populației civile este oarbă, lipsindu-i reperul moral, fundamentată pe ideologie și pe o cunoaștere superficială a situației de pe teren.

De exemplu, nu poți vorbi într-o declarație de acest fel, asumată la cel mai înalt nivel, despre „protecția libertății, democrației și a vieților omenești”, când mizele asupra vieții omenești sunt atât de mari, democrația este suspendată pentru că este stare de război, iar segregarea domină raportarea la unul dintre partenerii internaționali pe care îi recunoști, palestinienii din teritoriile ocupate și nu numai. Din declarație lipsesc, la fel de important, referințele la lege, unde ai referințele de drept internațional care spun clar cum este cu răspunsurile în astfel de cazuri. Dincolo de acest lucru, această declarație a reușit să izoleze poziția României, așa cum este exprimată de Parlament, față de perspectivele evoluției conflictului, de cea a celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Mai mult, declarația vorbește despre condamnarea terorismului, ceea ce este subînțeles în orice democrație.

1. Riscul de escaladare regională este major, Statul Israel nu poate face față unui război regional, iar sprijinul partenerilor externi va fi limitat. Trei fronturi, fără a implica direct actori externi, este deja un scenariu de groază, iar 1973 este exclus în 99% din scenarii – obiectivele sunt diferite, resursele sunt diferite, tehnologiile sunt diferite. Un război regional va implica, pe lângă Israel și Hamas, state precum Liban, Siria, Iran, Turcia, Qatar, printre altele, dar toate cele enumerate cu o sprijin anti-Israel.
2. Palestina nu este Gaza, Gaza nu este Hamas. Situația din West Bank este relativ sub control, fiind probabil ultima zonă care ar intra în conflict. Autoritățile politice sunt diferite în Gaza și West Bank. Majoritata populației Palestinei nu se află în Gaza, ci în West Bank. Apoi, sunt cetățenii israelieni de etnie palestiniană, peste 20% din populația Israelului. Iar în Gaza, în pofida dictaturii oculte exercitate de Hamas, majoritatea rezidenților nu susține Hamas și larga majoritate nu susține modul de atingere a obiectivelor.
3. Fâșia Gaza este una dintre cele mai dens populate locuri de pe Terra, complicat cu conflictele urbane. Dacă Bucureștiul pare aglomerat, orașul Gaza are o suprafață de vreo șase ori mai mică și 7-800.000 de locuitori. Mult succes cu un război de guerilla urbană în această zonă, având în vedere experiențele anterioare, fie ale forțelor armate ale Statului Israel, care au mai întâmpinat eșecuri în astfel de intervenții, fie ale americanilor în Vietnam sau ale rușilor în Siria și Ucraina. Bahmut la pătrat, în cel mai bun scenariu. Pagubele combatanților vor fi semnificative.
4. Problema necombatanților civili este deja gravă, având imposibilitatea în acest moment de migrare în Israel sau în Egipt. Până în 2007, puteau să se deplaseze în Israel. Până mai recent, cu anumite limitări, există o oarecare posibilitate de a scăpa în Egipt. Acum, aceste posibili s-au redus aproape de zero. La care se adaugă, e drept cu semnale de avertizare înainte, distrugerile locurilor în care se ascund teroriști sau există asumpții că se ascund teroriști, incluzând case, școli, spitale, printre altele. La care se adaugă lipsa utilităților și a infrastructurii de bază. Peste care mai avem și o problemă semnificativă, respectiv mediul din ce în ce mai periculos pentru acordarea de sprijin internațional populației civile din Fâșia Gaza. Discutația în acest caz nu a luat în considerare și o problemă de fond, anume riscul crimelor de război în eventualitate unei intervenții.
5. Atentatele din 7 octombrie au fost planificate de ceva timp, iar compromisurile politice cu extrema dreaptă își văd efectele, inclusiv pe termen lung, și victimele. Cei care au intervenit au avut multă pregătire, probabil și experiență recentă de teren. Cei care au executat atacul au avut și sprijin extern. Acest lucru înseamnă că unii lideri Hamas, chiar dacă vor fi urmăriți mereu, sunt deja la adăpost, probabil chiar în afara teritoriului controlat de entitatea lor politică. Aceleași atentate arată și ce se întâmplă când cei care instigă la ură și folosesc ura ca instrument politic ajung la guvernare, chiar și ca partener junior într-o coaliție, dând securitatea unei societăți, nu doar a statului, pe interesele de partid și din circumscripții.