Joaca de-a pandemia ca politică guvernamentală

Închidem școlile când situația ne convine, dacă nu este favorabilă, schimbăm condițiile de închidere a școlilor:

Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a trimis o adresă ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, în care îi solicită modificarea ordinului comun privind regulile funcționării școlilor cu prezență fizică, așa încât școlile să se închidă și să treacă la învățământ online doar atunci când localitățile respective sunt în carantină, nu atunci când indicele ratei de infectare atinge pragul de 6 la mia de locuitori. – HotNews.ro

Desigur, nu putem uita penibilul acestei situații, căci vine în plină discuție despre carantinare, cum să o facem ca să nu o facem, căci dacă o facem, multora s-ar putea să nu le placă, iar dacă nu le va fi plăcut rezultatul, nu este bine pentru noi, chiar dacă vorbim de infecții record, decese record și oameni la ATI record.

Mai uităm un lucru esențial, anume faptul că situația infectărilor din aceste zile își va vedea efectele abia peste două-trei săptămâni, nu mâine, nu poimâine, nu peste o săptămână. Vor ajunge la ATI oamenii peste două-trei săptămâni pentru bâlbâielile de azi și vor muri peste patru săptămâni. În acest timp, tulpina britanică se zburdă printre oameni.

Imaginea reală lăsată de Revoluția bunei guvernări în România normală este că vorbim de o incompetență nelimitată. Mai citeam un secretar de stat din rândul oamenilor noi de la Ministerul Sănătății lansând rugăminți asupra oamenilor să respecte regulile și asupra instituțiilor să mai facă nu știu ce. Rugăminți, empatie și ce mai este când tu ești acolo ca reprezentant al autorității și ai compentențe de pregătire, propunere spre adoptare și aplicare a legislației și regulilor în domeniu? Mă tem că acești oameni nu cunosc deloc rolul instituțiilor publice și, în general, al statului.

Tot din HotNews.ro, în același material, avem o mostră de digitalizare a statului:

După mai bine de un an de pandemie, digitalizarea a rămas tot pe hârtie. Scrisorile între reprezentanții ministerelor se fac tot cu printare, cu pus viruși pe foaie, cu deplasări fizice, cu așteptare la mapă (fizică, nu digitală), cu pus alte persoane mâinile pe foaie. Un paradis pentru virusul chinezesc.

Și mai sunt și elementele de fond, precum relativismul absurd dat de formulări precum: „cunoscând faptul că în școli se respectă regulile de protecție împotriva îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, mai riguros decât în multe alte locuri”. Se respectă sau se respectă mai riguros decât în multe alte locuri în care nu se respectă? Am dubii și despre respectare și, mai ales, că nu vorbim doar de izolarea școlilor într-un vid spațio-temporal în luarea acestor măsuri, trebuie să iei în considerare și interacțiuni, drumul spre casă, situația de acasă, disponibilitatea testelor și lista continuă.

Pe scurt, asistăm la joaca de-a pandemia ca politică guvernamentală.