În România nu se construiește

România este țara tuturor posibilităților. Într-un schimb de tineri am aflat că românii sunt oameni puternici pentru cei din alte părți, așa că remarca cu moșii de pe blogul lui Alexandru Grivei nu ar trebui să fie ceva de comedie. Avem oameni pricepuți, însă nu știm cum să fim eficienți. De fapt, nu vrem.

Este mai comod să adâncești diferența de ani dintre România și Occident decât să recapeți un minut. Este simplu și primești și bani pentru asta. Dacă vrei să faci ceva fain, vei pieri sau impresia asta mi-a lăsat-o România până acum. Nu voi renunța prea repede, însă.

De ce avem firme de construcție fără număr, constructori peste tot la orice oră din zi și din noapte, schele și materiale aruncate pe trotuar, în grădini și așa mai departe? Pentru că putem. Nu vor face asta cei care au făcut contact cu Occidentul într-un mod pozitiv. Am fost șocat de reîntoarcerea dintr-o călătorie prin Europa, așa că nu știu ce impresii îmi făcusem.

Nu există o legislație concretă care să alunge șarlatanii. De ce? Sfera politică este dominată de afaceriști (printre care și cei cu betoane, pavaje, ciment ș.a.m.d.). E drept că sunt în retragere, dar încă mai sunt și își apără interesele. Avem legi care se contrazic, astfel încât nu știm care se poate aplica, dat fiind că ambele sunt în vigoare. Trebuie să apară o curățenie legislativă. Este o necesitate.

Un alt detaliu important legat de aspectul unor orașe este că în Budapesta și Praga ești aspru pedepsit dacă pui o clădire nouă nerespectând arhitectura celor de lângă și dacă renovarea nu va avea ca rezultat un produs identic cu originalul. Ar fi un plus pentru România pentru că ar putea opri expansiunea kitsch-ului.

Legat de titlu, în România nu se dorește construirea…