Impresii de lectura : DaVinci Code

Titlu : Codul lui DaVinci

Autor : Dan Brown

Am citit ieri  vreo 40 de pagini, astazi, a doua zi de Pasti, reusind sa termin cartea . Recunosc ca nu am simtit mirosul de hartie tiparita deoarece am citit ebook-ul. Aventura mea sau mai bine zis dorinta mea de a citi aceasta carte a inceput acum mult timp. Daca ma gandesc bine, am vrut sa citesc romanul lui Dan Brown in engleza, dar am renuntat. De ce? Neavand un vocabular avansat in limba engleza, romanul mi s-a parut cam straniu.Am renuntat, dar am inceput chiar din prima zi de Paste sa citesc varianta in limba romana.

Nu stiu ce mi-a starnit interesul . Dorinta de lectura? Mediatizarea facuta acestei carti din anul 2003 incoace? Numele autorului? Reactia Bisericii?

Poate niciuna sau poate toate.

Voi incepe sa imi spun parerea. Acest roman nu este altceva decat fictiune . Evident autorul merita aplauze pentru modul in care a reusit sa imbine fictiunea cu realitatea, formand astfel momente cheie. Romanul se invarte in jurul unor domenii putin cercetate, dar care traiesc interesul: criptografie, simbolism, religie,istorie  a artelor etc.  Intr-adevar se vad studiile facute de autor in acest domeniu. Nu pot considera acest roman  unul oarecare dintr-un simplu motiv : intr-un roman , actiunea se desfasoara pe o perioada mare de timp, in timp ce in “Codul lui DaVinci “ actiunea nu se desfasoara in cateva zile, evident avand capitole intregi reprezentate de amintiri ale personajelor principale : Robert Langdon si Sophie Neveu.

Ceea ce nu pricep este urmatorul lucru: De ce Biserica s-a suparat ? Atata timp cat este un roman fictiv ( chiar si autorul precizeaza ) nu vad niciun pericol. Si chiar daca ar fi adevarat este vreo problema? Nu vad nici una.

Tocmai cand crezi ca ai gasit un fir epic bine evidentiat , iti dai seama ca ai iesit din peisaj. Nu este o carte pe care o poti citi in fuga, pe verticala. Un rand pierdut duce la o neintelegere mult mai mare. Ai senzatia ca nu pot aparea surprize, dar te inseli.  Personajele sunt pline de secrete, de un trecut ascuns.

Daca nu ai citit vreun rezumat inainte, intr-adevar crezi ca personajele se indreapta spre moarte. Astepti sa faca o miscare decisiva si tocmai cand ai dat pagina vezi ca gasesc o noua cale de scapare. Cel putin acest lucru l-am simtit eu.

Actiunea este captivanta. Pana si tu reactionezi; parca hipnotozat, incerci  sa descifrezi mesajele secrete, codurile secrete, simbolurile. Lui Sauniere ii este creata o imagine de geniu…Un supraom om, incredibil de inteligent…Chiar daca din primele capitole este prezentata moartea sa, imaginea lui este vesnic vie. Iti dai seama ca este un Leonardo DaVinci  al prezentului. Intr-adevar se dovedeste ca are lucruri in comun cu marele titan renascentist.

Dan Brown creaza o adevarata jungla de coduri si simboluri, de motive si de descoperiri , toate ducand catre alte secrete.  Este prezenta o calatorie intensa, o calatorie in care personajele principale si nu numai se chinuie, isi dedica intreaga viata descifrarii unor indicii lasate de raposatul bunic al Sophiei.   Te pierzi in comoara aceasta de informatii. Devii un spirit care calauzeste personajele intr-o lume a tradarilor, a falselor intentii, a ipocriziei.

Organizatii secrete, Vaticanul, Politia Franceza si numai sunt implicate intr-o lupta zadarnica, in cautarea Sfantului Graal.  Schimbarile bruste de opinie ale personajelor te fac sa traiesti actiunea romanului la o intensitatea maxima. Dupa cum am precizat mai sus, romanul de hipnotizeaza, dar nu are nici o sansa sa isi schimbe perceptia asupra lumii, nu te intoarce asupra nimanui. Este un roman fictiv, inofensiv, bogat in informatii reale si in multe mituri si legende.

Lectura placuta!