Etiopia, Somalia, Somaliland și mirosul de război

Etiopia, Somalia, Somaliland și mirosul de război

Etiopia este o țară săracă, dar cu un potențial ridicat în Africa, fiind unul dintre principalii actori geopolitici de pe continent. Este a cincea cea mai bogată țară africană în funcție de produsul intern brut și a treisprezecea cea mai populată din lume, cu vreo 130 de milioane de locuitori. Se confruntă cu limitele încercării de creare a unui stat federal pe criterii etnice, generând inclusiv un conflict militar intern între 2020 și 2022 cu vreo jumătate de milion de morți, însă într-o zonă diferită față de cea ale cărei implicații le amintesc aici. În același timp, nevoile de dezvoltare vor încuraja un anumit nivel de coeziune socială în perspectivă, ceea ce justifică și acțiunile recente ale Etiopiei.

Pe 2 ianuarie, Etiopia a anunțat semnarea unui memorandum de înțelegere cu o regiune autonomă și autoguvernată dintr-un stat vecin, însă nerecunoscută internațional. Este vorba de Somaliland, un fel de Taiwan din Africa de Nord-Est, ce încearcă să își obțină de decenii independența față de Somalia. Somaliland are aproape tot ceea ce îi trebuie să fie un stat în sistemul internațional actual: o populație, un teritoriu, un sistem de guvernare, însă nu are recunoașterea internațională, aceasta fiind în cadrul Somaliei. Memorandumul de înțelegere urmărește obiectivele celor două părți.

Pentru Etiopia, garantează pentru douăzeci de ani accentul la mare, obține accesul la un nou port, putând să o facă, prin proxy, cu sprijin din partea unor state arabe, cea mai importantă putere maritimă africană din zona de est a Africii, într-o regiune de importanță strategică, indiferent ceea ce se întâmplă cu transportul prin Marea Roșie. Cele două părți au și relații istorice de cooperare, inclusiv de sprijin pentru Somaliland în timpul masacrelor somalezilor de la finalul anilor 1980.

În același timp, acest aranjament, aspru criticat de Somalia și de oricine ține la respectarea unei ordini internaționale bazate pe reguli, inclusiv pe drept internațional, este o nouă dovadă a feudalizării relațiilor internaționale în unele regiuni de pe glob, chiar și într-un loc marcat de alte fenomene, inclusiv piraterie maritimă și avanposturi militare ale tuturor marilor puteri. Oficialii etiopieni au mai transmis și că acest acord va sprijini accesul țării la o bază militară la Marea Roșie. Dacă se va materializa, Etiopia va atinge două obiective, comercial și militar, esențiale pentru postura sa ca lider al Africii și putere, de altfel milenară, la intersecția dintre Arabia, Asia, Africa și Europa.

Pentru Somaliland, Etiopia ar putea deveni primul stat din sistemul internațional care recunoaște independența sa, chiar dacă acest lucru nu a fost confirmat de ambele părți. De asemenea, acest acord oferă beneficii economice nu doar Etiopiei, ci și Somalilandului, la care se adaugă dezvoltarea conectivității și infrastructurii. Pentru a patra cea mai săracă țară de pe glob, orice intervenție de acest tip este binevenită. Somaliland este, de facto, rezultatul unei secesiuni de Somalia, deja de 30 de ani, dar, în același timp, nu are nicio legătură cu fostul suveran întrucât până în 1960 au fost entități diferite, aflate sub diferite protectorate europene.

Această acțiune, dacă nu va fi limitată la un act de PR, va genera un război regional. Somalia se bucură de suveranitate și integritate teritorială, definite de la 1960. Etiopia știe că acordul și demersurile sale sunt ilegale în varianta spusă franc, motiv pentru care comunicatul oficial este atent formular să ofere „deniability” oricărei acuzații. Realitatea este cea a unui stat care dobândește 19% dintr-un port administrat autonom dintr-o regiune autoguvernată și secesionistă, cu care a încheiat un acord fără valoare explicit legală, fără a lua în considerare voința statului recunoscut ca suveran.

În ce măsură vom avea în acest an război sau pace în această zonă în plin avânt revizionistă, rămâne de văzut în urma reacțiilor comunității internaționale.