Două ierni grele în lume

Două ierni grele în lume

Trecurăm în a doua jumătate a acestui an și au început discuțiile din spațiul public despre problemele posibile ale acestei ierni. Acestea erau anticipabile încă din decembrie 2021/ianuarie 2022, însă acum au devenit incomode și există riscul acutizării acestora. Dezbaterea este despre energie, în principal, dar și despre alte teme – dacă va mai exista vreo industire prelucrătoare în România după această criză și, implicit capacități economice suverane, câți oameni vor îngheța în apartamente în această iarnă; dacă nu vor avea probleme din cauza raționalizării forțate a alimentației – forțate de context, dar vorbim de țara în care 36% din populație se afla înainte de 2021 în risc de sărăcie și marginalizare socială, procentul în rândul copiilor fiind de 42%, dar problemei creșterilor prețurilor se adaugă și reziliența sistemului alimentar național, căci folosește gaze, benzină, electicitate și se bate cu întreaga planetă pentru materia primă; dacă mai multe companii care au asigurat creșterea în ultimul deceniu vor mai fi în viață, nu mai vorbim de situația microîntreprinderilor și IMM-urilor. Sunt și alte întrebări, dar acestea apar/vor apărea încetul cu încetul. Putem să vorbim despre contextul acestor întrebări.

Problema cea mai mare este că orizontul de timp al acestei crize nu este iarna 2022-2023. Crizele recente au avut o dublă scufundare. Prima, dacă ne luăm despre ceea ce se estimează în plan internațional, ar urma să își înceapă efectele în această iarnă. Suprapunerea între particularitățile crizei și cele sezoniere pot sprijini agravarea așteptărilor inițiale, dar este spațiu de ameliorări și, mai mult, pot apărea o serie de evenimente neașteptate care să îmbunătățească situația (i.e. un armistițiu în Ucraina, pornirea conductei de gaze aflată sub sancțiuni, o iarnă blândă, etc.). Dar după prohodul din primăvară va fi nevoie de pregătirea pentru următorul sezon folosind ceea ce a rămas în viață. Din nou, aici va fi o competiței acerbă, căci, dacă vor fi efecte grave și în Occident, se vor tura motoarele politice și economice și de acolo. Sunt șanse ca cel de-al doilea val să aibă un spin-off în zonele mai vulnerabile, dar deja orizontul este prea îndepărtat pentru a face prognoze.

Sunt trei repere care trebuie amintite în perspectiva iernii 2023-2024. Prima este cea dată de energie, marcată de o competiție serioasă pe două fronturi: acumulare de resurse și tranziție ecologică. Sunt și oportunități aici. Energia regenerabilă va avea un loc esențial în reconstrucția sistemelor energetice de după această criză, dar va dura și va fi mai scump de creat infrastructura necesară. Combustibilii fosili se apropie de intrarea în istorie post-2030, ceea ce înseamnă și costuri, dar aici este deja o altă discuție. Al doilea reper este dat de lanțurile de aprovizionare. Sectorial, pot apărea niște tensiuni între 2023 și 2024. Alimentar, încă este neclar cum va ieși omenirea din această primă etapă, iar dacă secetele vor continua anul viitor alte probleme se vor compune. Deja sunt probleme cu semințe, îngrășăminte, și nu altele. Vor fi probleme de acces și de transport altor resurse. Nu doar că încă nu au intrat în vigoare suficiente sancțiuni, dar alternativele nu apar din senin. Iar, dacă se mai întâmplă diferite boacăne geopolitice, altele vor deveni realitate. Și, al treilea reper, stabilitatea socială și reziliența instituțiilor politice, mai ales cele democratice și constituționale. Problema fundamentală aici este că aceste evoluții vor încetine procesele de reconstrucție/reformare/remodelare și, dacă au loc schimbări sistemice, merită amintit că adesea în locul instituțiilor democratice vin unele autoritare și, pe baza unui istoric consistent, gestionează mai prost treburile publice.